Scriam zilele trecute despre tristetea ce m-a cuprins cand m-am vazut in imposibilitatea de a ajuta o persoana draga mie sa aiba acces la tratamente de ultima generatie si sa se faca bine. Si desi m-a durut, m-am mobilizat si am ales sa strabat toate drumurile pana la dead-end, ca mai apoi sa o iau pe un alt drum care sa ma duca la o solutie. Nu am vrut sa accept ca nu exista solutie.
Mereu am crezut ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, se poate.. si in cazul acesta, s-a putut!!! Asa ca acum sunt foarte foarte fericita si ii multumesc lui Dumnezeu :) unde e credinta si dorinta, se gaseste intotdeauna o cale.
Monday, August 25, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
felicitari! cei mai multi dintre noi nu au puterea sa mearga mai departe si renunta rapid...
Post a Comment