Rainbow's Land

Ziua de astazi a fost mult asteptata. Mult insemnand cam vreo 3 luni. O vesnicie! E una dintre acele zile cu semnificatie aparte. Am fost la spital, pentru rezultatul biopsiei. Aveam inima cat un purice. Inutil sa scriu ca in tot acest timp am disperat si am sperat si m-am rugat si m-am panicat. Nu e tocmai usor sa treci de unul singur, intr-o tara la mama zmeului, prin experienta asta: am sau nu am cancer? Totul a pornit de la o alunita care avea o culoare mai ciudata si care a inceput sa isi modifice dimensiunea si forma. Medica de familie m-a trimis la dermatolog si am avut norocul sa nimeresc la un specialist in Skin Cancer. Un medic foarte priceput, dar foarte cold ca om. Am auzit apoi ca profesionistii sunt de obicei asa. Dar pe mine atunci nu m-a ajutat. Pentru ca la sfatul sau de a face biopsie, eu am zis un NU categoric si am cautat metode alternative. Pe net. Unde am citit o tona de articole de cercetare in domeniu, jurnale de medicina, am luat site-urile la rand, sperand sa gasesc macar o posibilitiate de a intrevedea daca e cazul sau nu sa ma ingrijorez. Insa tot research-ul meu nu a facut decat sa imi doboare moralul, intrucat peste tot scria negru pe alb ca tipul acesta de cancer nu are tratament, nu raspunde la chimoterapie, nici radioterapie si nici un fel de alt tratament adjuvenant. Singura metoda de preventie este extirparea zonei de piele afectata - cu o marja de eroare stabilita clar in procedurile medicale. Un risc, mi-am zis, asadar, am amanat.
In Romania exista un adevarat folclor pe tema aceasta: nu umbla la alunite, bisturiul poate declansa raspandirea, etc. Am fost influentata de povestile "din batrani" dar intr-un final, rationalul a primat. Dupa 2 luni de zile, cu decizii, razgandiri, cerut second opinion (desi aici nu se practica deloc, specialistul nu te induce niciodata in eroare), am ajuns si la biopsie. In decembrie, chiar inainte de Craciun. Rezultatele trebuiau sa vina de la laborator in 3 saptamani, dar apoi am avut de asteptat din nou, pentru o programare. Iar ganduri, iar frica, iar milioane de intrebari in mintea mea. Nu ai cum sa nu te gandesti: si daca? Am avut momente in care am fost atat de down incat nimic, dar absolut nimic nu ma putea scoate din starea asta, dar presarate printre ele au fost si clipe de optimism si speranta. Cel mai rau a fost atunci cand simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, face to face, sau sa ma stranga cineva in brate, nimic mai mult (pentru cei care se gandesc sa emigreze, ganditi-va si la aspectul acesta, o sa fiti intre straini si in situatii de genul acesta). La spital, asistentele, medicii, receptionera, au fost de nota 10+, nu am cuvinte sa le multumesc pentru cum m-au tratat, cum mi-au vorbit, ba chiar in timpul biopsiei, o asistenta m-a tinut de mana.
Si ca sa revin la ziua de azi: rezultatele au iesit BINE! nu am nimic, sunt sanatoasa, alunita prezenta niste anormalitati, dar nu erau cancerigene, totusi medicul, dr. Lear, m-a felicitat pentru decizia de a merge cu investigatia pana la capat (a vazut si el cat de speriata si nehotarata am fost, si cat am radiat azi de fericire cand am aflat rezultatul).
Una peste alta, vesnicia din octombrie si pana azi m-a invatat multe. Am invatat ca fiecare zi e o minune, am invatat sa multumesc pentru ce am, am invatat rabdarea, acceptarea, am invatat ca trebuie sa pretuiesc sanatatea si sa am grija de ea, ca informarea e buna dar in cantitati exagerate dauneaza, ca e bine sa te increzi in altii atunci cand sunt specialisti in domeniul lor, am invatat ca viata e frumoasa chiar si atunci cand e simpla.

Sfatul meu pentru toti care ajung sa citeasca pana aici este: NU IGNORATI SANATATEA! Faceti controale regulate, cele mai multe tipuri de cancer pot fi prevenite sau sunt tratabile daca sunt descoperite in primele stagii. Aveti grija la alunite, observati-le daca isi modifica dimensiunea, culoarea sau forma si consultati un medic dermatolog! Melanoma este o forma de cancer care nu poate fi vindecata decat daca este depistata pana nu ajunge sa se raspandeasca in sange. Fiecare zi conteaza.
Evitati pe cat posibil soarele si solarul, principala cauza a cancerului de piele.
Aveti grija de sanatatea voastra!

In curand se implineste un an de cand am acest blog. Un an in care am povestit despre bune si despre rele, un an in care am invatat foarte mult, din experientele pe care viata mi le-a sadit in cale, un an in care am fost pusa in situatii care mi-au incercat limitele, dar un an in care am evoluat ca OM.
Si pentru ca m-am gandit de la o vreme incoace sa inchid acest blog (all the good things must come to an end), cred ca acum este un moment prielnic. I am happy! Si ma duc sa imi traiesc viata! :)

End of post.

End of blog.

Nothing left to do but smile, smile, smile!

Mandria de A Fi Roman