Maria's Written Thoughts

Categoric sunt o fiinta solara.. iubesc soarele si iubesc caldura - azi dupa muuuulte muuuulte zile reci, a fost cald - lumea a iesit direct in maneca scurta si in pantaloni scurti (eu sunt insa mai rezervata). Din fericire insa, nu m-am putut abtine sa nu ies sa mananc la o terasa - si pentru ca cel mai aproape de casa mea se afla un Subway si un MacDonalds, am dat incolo toate principiile mele de a manca sanatos si azi am mancat junk food (slava Domnului ca tot azi am facut niste tratamente de electrostimulare si masaj, deci ce am reparat azi cu tratamentele am pus la loc cu junk food-ul). Sa revin: stand asa la masa pe Oxford Road, nu am putut sa nu remarc din nou lumea pestrita - chinezi, mulatri, arabi, britanici, toate natiile pamantului s-au defilat prin fata mea in decurs de jumatate de ora. Si tot azi, nu am putut sa nu ma intreb: oare o sa mai pot trai fara sa vad toate acestea? Fara oamenii acestia carora nu le pasa cum se imbraca cei de langa ei, ce culoare au pantofii sau...

Aseara m-a intrebat Paula daca nu ii pot sugera vreo reteta de post - si pentru ca eu sunt novice in ale bucataritului i-am spus ca tot ce imi amintesc sunt mancarurile facute de mama acasa - orez, ciuperci, vinete, zacusca (ZACUSCA!! nici nu mai stiu ce gust are :(( ce pofta imi este), salata orientala, fasole... cam atat - sa fiu sincera, eu nu am prea tinut postul ca la carte - dar astazi, fiind vineri, am gatit: legume... si de dimineata am facut o salata de cruditati. Tot de post cred ca mai sunt spaghetele - dar mie nu imi prea plac. Ieri in schimb am mancat in Didsbury niste paste tare gustoase - linguini se chemau - erau facute in ulei de masline si mirodenii, cu branza, ciuperci salbatice si frunze de spanac - au fost servite cu paine cu usturoi - o delicatesa. Deci se poate - si fara carne - si fara ou sau lapte (bine, admit, pastele de ieri contineau parmezan). Pentru cei care stiu o mancare buuuuuna si care e de post, ii rog sa imi dea o reteta - promit sa o pun in practica...

Acum 2 saptamani am descoperit primavara intr-una din cele mai frumoase gradini din Manchester. Ieri nu m-am putut abtine sa nu dau inca o tura pe acolo. Culmea e ca am facut o poza pe aceeasi banca... so this is me, acum 2 saptamani si in urma cu mai putin de 24 de ore... (se vad urmele lasate de timp, nu? :) .. ) La sugestia Liei am hotarat totusi sa pun si o poza cu mine vesela - nu este pe aceeasi banca dar este in aceeasi zi - cu ocazia asta tin sa informez pe toata lumea: ma mai apuca din cand in cand crize si doruri de casa, care casa de fapt, dupa indelungi ganduri, am concluzionat ca se rezuma la un cerc restrans de oameni. So don't worry about me!!! I am fine!! :) ma bucur inca de Anglia - cine stie cat mai stau pe aici.... so pana atunci: poza vesela, cu noua mea culoare de par.

Azi am mers la scoala cu autobuzul si spre marea mea uimire, soferul nu mi-a luat nici un ban. E prima data de cand sunt aici cand circul cu autobuzul gratis. Ba nu - am mai mers o singura data, dar nu pentru ca atunci nu ar fi vrut soferul sa nu ma taxeze, ci pentru ca nu avea rest sa imi dea inapoi. Pentru cine nu e familiar cu autobuzele din UK, lucrurile stau cam asa: - nu ai cum sa circuli gratis cu autobuzul. Pentru ca aici, biletul se cumpara de la sofer! Nimeni nu poate urca fara sa treaca pe la sofer. Nu platesti, nu urci. Culmea e ca trebuie sa ai si the right change - adica am vazut destui oameni care nu aveau pretul fix al biletului si soferul nu i-a luat pentru ca nu avea sa le dea rest. Culmea e ca oamenii stiu asta si coboara frumos si ordonat din autobuz, fara scandal, fara sa injure soferul, fara sa faca fite sau sa ameninte. Stiu regula si o respecta. - in general bus-urile sunt cu etaj, pentru a putea intra cat mai multi oameni si pentru a nu polua cu 2 autobuze....

Azi-dimineata, pe cand ma spalam eu pe dinti, mi-am amintit o istorioara pe care am auzit-o saptamana trecuta la poker in caminul din Rusholme - acolo stau 2 romani si treaba in caminul respectiv e cam ca in Romania: camere de-o parte si de alta a unui coridor lung, cu bucatarie si baie comuna. Ei bine, ce credeti ca s-a intamplat? Intr-o zi, galagie mare, salvare, sirene.. murise o fata la baie... a facut soc anafilactic pentru ca se spalase pe dinti! Nu, nu e o gluma! desi evenimentul e tragic, nu am avut cum sa nu ne intrebam toti: oare fata aia nu s-a spalat in viata ei pe dinti pana atunci???

Azi am fost invitata out la ziua Harei si a lui Yannis.. Toata lumea vine si abia asteptam evenimentul pentru ca nu imi mai aduc aminte de cand nu am mai iesit afara (cred ca de la Pastile Catolic). Am avut o idee geniala sa le pregatesc o tarta cu budinca si capsuni. De dimineata am fost doar cu mana pe check email si cu ochii pe telefon, asa ca din nou, o zi total pierduta in lumea mea din 88 Cosmopolitan. Pana am realizat eu ca se apropie ora la care trebuie sa ajung la locul de intalnire si eu nici ca ma apucasem de tarta. Am tasnit efectiv la bucatarie, am inceput sa scotocesc printre esente, plicuri si pliculete, sa constat cu stupoare ca NU aveam budinca... tragedie mare - cum fac eu tarta fara budinca - sun-o pe mama, zi-i sa intre online sa inventeze o reteta de crema care merge pe deasupra blatului. Mama saraca, da-i cu margarina, faina, ou si zahar. Eu cu un ochi pe laptop cu altul in oale... Mi-a iesit crema - destul de buna - avand in vedere ca a fost incropita la minut. ...

Vreau viata mea inapoi! Asa cum o stiam eu, buna, rea, plictisitoare, cu vise, cu idealuri, chiar si cu certuri sau crize, fara sa ma astepte nimic, cu pisica mea care mieuna de ma scotea din minti cateodata, cu aceeasi curatenie de week-end care lua mereu locul unei iesiri afara din oras, cu bunele si cu relele din Bucuresti, cu masina mea, cu cei tz pereti urati si ingramaditi din Doamna Ghica, vreau pana si manelele pe care eram obligata sa le suport cand imi era lumea mai draga (sau chiar inainte de vreun examen mai important sau inainte de vreo plecare pe undeva cand se presupunea ca trebuie sa dorm nu sa dau telefon la Politie sa ii rog sa opreasca tiganiada). Oricat de stupid ar parea, vreau viata mea inapoi! Cand am venit in Anglia, un nene jamaican mi-a zis ca de-abia de-acum o sa imi dau seama ce este viata - si l-am luat in ras atunci. Pentru ca el habar nu avea ce viata am avut eu acasa, daca a fost buna sau rea. Si nu a fost tocmai roz. Pentru ca si acasa a trebuit sa ma ...

Un om poate trece peste orice, mai putin peste cum l-ai facut sa se simta..

Azi am avut la cina Cod. L-am cumparat miercuri din Morisson's. Metoda de preparare clasica: - se pune ulei cat sa acopere fundul vasului yena in care se gateste - se taie ceapa rondele si se aseaza in vas - 1 bucata Cod - sare si piper - alte cateva rondele de ceapa deasupra - se lasa in cuptor la 180 de grade, circa 40-45 de minute. Si c'est ca! delicios. Servit cu orez si cu un pahar de vin alb. Pofta buna!

O zi obisnuita in Manchester - ploaie, soare, apoi iar ploaie.. M-am trezit de dimineata cu o durere de burta ingrozitoare. Asadar am decis sa nu merg la servici - am scris repede un email catre managera mea in care i-am comunicat ca o sa fac un swapping cu ziua de maine - si m-am bagat inapoi in pat. Spre marea mea rusine trebuie sa recunosc ca am dormit ca o nesimtita - m-am trezit in jur de ora 3, mi-am baut frumos cafeaua, m-am uitat la televizor, am mancat repede niste legume la tigaie (da, v-ati prins, tin post!) si mi-am amintit ca la ora 5 trebuia sa merg la dentist. Inca nu am un dentist aici dar amicul meu s-a oferit sa ma duca la un dentist foarte bun. La fata locului am descoperit ca de fapt lucrurile cu dentistii stau cam asa: pentru ca aici dentistii sunt gratis, dar si pentru ca nu sunt suficienti dentisti ca sa faca fata cererii mari, nu se accepta decat un anumit nr de inregistrari pe luna. Si pt ca se pare ca inregistrarile se fac doar in primele zile ale lunii va t...

Ieri la servici m-a intrebat un coleg daca le stiu pe fetele de la Cheeky Girls (sper ca am scris bine) si i-am raspuns senina ca tot ce stiu este ca una e combinata cu nush ce parlamentar de-al lor care seamana cu Screech din Saved By the Bell (comparatia mea a starnit rasete in tot biroul). Intrebarea: sunt aceste fete populare in Romania? a ramas fara raspuns din partea mea pentru ca efectiv sunt in afara acestui subiect - nu am ascultat in viata mea vreo melodie de-a lor, nu imi amintesc sa fi vazut vreun clip cu ele pe posturile de muzica pe care le aveam la TV-ul de acasa, nu am auzit nici o piesa de-a lor nici macar la radio nici dimineata si nici seara cand conduceam inspre si dinspre servici. Deci: cat de faimoase sunt aceste fete? Nu stiu! Se pare insa ca cele doua romance ale noastre nu sunt deloc suferite de britanici, au o imagine foarte proasta, ba chiar acelasi coleg, mi-a spus dupa vreo 10 minute: 'When you go back to Romania, please take the Cheeky Girls with you...

Am fost in Trafford Center - la cumparaturi cica. Mare greseala! Din clipa in care am intrat pe hol, m-au lovit toate amintirile.. si restaurantul La Tasca, si magazinele in care insistam sa intru macar pt 5 minute, si Bowling-ul si cursa in masina miscatoare... si iesitul la tigara... BIG MISTAKE! Atat mi-a mai lipsit, o muzica de genul ColdPlay in TopShop, cand probam niste jeans (super de altfel) - am lasat totul balta si am fugit rapid afara... am mers aiurea pe coridoarele lungi, ma strecuram printre oameni - si m-am trezit in fata unui magazin cu jucarii de plus... tineam in brate un dracusor - care tinea in brate o inima mare.. Imi amintea de un anumit avatar din YM-ul meu si m-am repezit cu el spre casa sa il cumpar... si-atunci am realizat: 'Stop buying things!!! Pentru cine le cumperi?' Am iesit afara, am alergat inspre masina - nu mai vedeam nimic, decat o ceata - am pornit motorul si am pornit stergatoarele - dar atunci am realizat: afara nu ploua! Am accelerat - av...

In ultima vreme mi-am facut un prost obicei de a-mi cumpara cafea de la Starbucks doar in momentele in care sunt complet trista. Nu-mi place ca am transformat capriciul (sau viciul) meu - un Caramel Machiato Grande - intr-o ultima metoda salvatoare pentru a-mi indulci putin viata. Astazi insa, cafeaua mea de la Starbucks a fost si ea amara - desi am insistat pentru extra caramel si spuma. Eram in Starbucks-ul de pe Wilmslow Road, la o masuta rotunda, mica, langa fereastra. Muzica de azi nu a fost deloc pe gustul meu: Edith Piaf - mi-a trezit toata melancolia si ma gandeam la o anumita cafea bauta in Plazza, in Bucuresti, cu cateva saptamani inainte de plecarea mea in Anglia - era tot Starbucks... doar ca nu o savuram singura. Cu Edith Piaf in surdina si cu cana mea mare si alba incalzindu-mi ambele maini, priveam forfota de afara. Vreme mohorata, nu ploua, dar totul era umed. Lume pestrita venind probabil de la munca, studenti cu plase portocalii de la Sainsbury care trec mereu grabiti...

mmm - m-am gandit de mult timp la subiectul acesta si intr-o vreme am avut indoieli daca sa il expun, dar pana la urma i decided to give it a go: Cred in miracole (acum cativa ani am fost la Fatima in Portugalia m-am rugat pentru un singur lucru, cea mai mare dorinta a mea, si pana la sfarsitul anului dorinta mi-a fost implinita, cu toate ca imi petrecusem ani in incercarea de a o duce la indeplinire - asta e doar un exemplu) Mi-e imposibil sa vad un nor alb doar ca pe un simplu nor - mereu (dar absolut mereu) vad o forma in el: un cap, o barca, o inima, etc.. Cand eram mica-mica si ma intreba cineva ce vreau sa fiu cand o sa cresc mare, le spuneam tuturor: doctorita - fiind puternic convinsa ca alta cale pentru mine nu exista. Si uite - ce departe de asta sunt acum :) Imi place mirosul hainelor curate (mai nou am descoperit ca imi place mirosul din Laundry - atat de mult ca uneori imi bag capul in incapere doar ca sa inspir 10 secunde acel miros. Cand eram mica am adorat desenele si ...

Trebuie sa termin istorioara cursului: Day 2 - 02 Aprilie - plini de entuziasm, toti din echipa am inceput ziua in forma. La prima ora, fiecare echipa a avut de facut o mica sceneta despre ce a invatat din prima zi. Atunci am realizat ca nu am fost singurii care au avut probleme de time-management si de comunicare. Dar ne-am mobilizat si ne-am impartit taskurile, eu am desenat posterul - nu e calitate prea buna dar ideea era ca noi, echipa K, suntem conquerors pt ca sustinem research-ul in medicina - in felul acesta eradicam bolile care afecteaza omenirea, iar salvand vieti, oamenii vor salva la randul lor planeta.. stiu, suna putin SF dar o idee mai desteapta nu am avut din cauza discutiilor controversate din ziua precedenta. In imagine este un super hero care de fapt urca un zid (un fel de spiderman), fiecare caramida este o boala ce a fost eradicata (varicela, tuberculoza, etc). Scenaristii au scris scenariul, noi fetele am lucrat la flyers (desigur cat mai glittering posibili), la...

Imi este foarte foarte somn dar am decis sa va povestesc evenimentele cu adevarat importante din ultimele zile. Maria (adica eu) s-a hotarat sa se inscrie la un seminar care se organizeaza la nivel national, se cheama: "Developing the Postgraduate Manager" - stiu, LOL - nu prea mai suna cu ceea ce afirmam atunci cand eram in tara.. Dar nevoile oamenilor se schimba constant si in plus, pana nu incerci ceva, nu ai de unde stii daca iti place sau nu. Asa ca am hotarat sa give it a go - si am fost tare incantata ca am fost acceptata (concurenta a fost Mare!). Seminarul s-a desfasurat de fapt suv forma unui intensive training and practice, pus la cale de several Research Councils in UK in colaborare cu GradSchool of UK. Bon - sa o iau cu inceputul: DAY 1 - marti, 1 aprilie - am aterizat cu greu in cladirea unde se desfasura event-ul - toata lumea era in sala de receptie la cafele si cookies. Nu am recunoscut nici macar o fatza cunoscuta asa ca m-am gandit din start - pfai sa vezi ...

Azi am avut o lectie de spiritualitate asiatica - cultura Zen e fascinanta iar eu, inca o data in plus, ma declar super norocoasa ca am venit in UK si ca aici am avut ocazia sa cunosc astfel de oameni. Ce am invatat azi: - nu conteaza cauza din spatele a tot ce se intampla - important e procesul prin care trebuie sa trecem si ce invataturi putem trage din asta. Daca totusi nu simti ca ai invatat ceva nou, nu te ingrijora. Important e sa experimentam orice traire - fericire, suferinta, deceptie, incantare, frica, admiratie, respect, autocunoastere... mi s-a zis ca altfel viata ar fi boring.. cum ar fi sa mananci dulciuri in fiecare zi? sau sa manaci sarat in fiecare zi? sau doar amar? pana la urma diversitatea ne face sa apreciem intregul proces. Se spune ca ar trebuie sa multumesti fiecarui om care te-a pus intr-o situatie netraita pana atunci. Pentru ca ti-a fost profesor de viata. - sunt oameni care iti intind un cutit. ce faci cu el? il iei - e foarte ascutit - te tai la mana.. te...

Dragilor, AM CASTIGAT LA LOTERIA VIZELOR!!!!!