Maria's Written Thoughts

Funny story today - dupa multe nopti nedormite si stres cu prezentari, casa, decizii, blah-blah tot tacamul, azi la 11:00 am avut o prezentare. Nush de ce imediat dupa ea am inceput sa ma agit ca un ou intr-o caldare ca vai-vai-vai nu ajung la interviu. Povestea e cam asa: de la o vreme ma suna o gramada de agentii de recrutare intrucat CV-ul meu e online pe undeva pe net (naiba mai stie pe unde ca din vreo 2 locuri l-am sters, deci habar nu am pe unde a ramas agatat) si toti se ofera sa ma trimita la diversi angajatori. Saptamana trecuta, dupa ce am plecat de la un interviu unde m-am dus doar pentru ca efectiv nu mai puteam sa scap de raia de recrutor, mi-am jurat sa nu mai merg la nici un interviu pentru ca este o mare pierdere de timp si si-asa nu vreau sa iau pe moment nici un job pana nu termin cu ametita de scoala. Sooooo - sa revin la poveste - panica pe mine ca nu ajung la interviul de la ora 3. Da, citisem mailul pe care mi-l trimisese un alt recrutor care s-a agatat de mine c...

Scott a descoperit un blog fascinant , cu multe poze si observatii ale unei fete care calatoreste cu motocictela prin pustiele pamanturi care inconjoara Cernobal-ul. Sentimentul dezastrului si al golului si al neputintei si al lipsei de viata domina randurile scrise de Elena, dar tot ce scrie arata o realitate crunta dar cat se poate de adevarata. Printre randurile fetei, am gasit urmatoarele: New beginning Children had to part with their favourite toys. People had to leave everything, from photos of their grandparents to cars. Their clothes, cash and passports has all been changed by state authorities. Incredibly, people had homes, motorcycles, garages, cars, country houses, they had money, friends and relatives. People had their lives. Each had their own niche. And then in a matter of hours , their entire world fell to pieces. After a few hours trip in an army vehicle, they stood under a shower, washing away radiation. Then they stepped in a new life, naked with no home, no frie...

Becali si .. dansul pinguinului :)

Scriam zilele trecute despre tristetea ce m-a cuprins cand m-am vazut in imposibilitatea de a ajuta o persoana draga mie sa aiba acces la tratamente de ultima generatie si sa se faca bine. Si desi m-a durut, m-am mobilizat si am ales sa strabat toate drumurile pana la dead-end, ca mai apoi sa o iau pe un alt drum care sa ma duca la o solutie. Nu am vrut sa accept ca nu exista solutie. Mereu am crezut ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, se poate.. si in cazul acesta, s-a putut!!! Asa ca acum sunt foarte foarte fericita si ii multumesc lui Dumnezeu :) unde e credinta si dorinta, se gaseste intotdeauna o cale.

Celor interesati de teoria conspiratiei si de puterile care conduc lumea, le recomand un film tare-tare interesant, pe care il puteti vedea direct aici De asemenea, Paula mi-a recomandat o carte care e directly related. Later edit: am hotarat sa adaug aici o lista cu articole/filmulete legate de acelasi subiect: - Teoria evolutiei a lui Darwin (myth busted) - Jordan Maxwell (si filmul ) - The Distruction of Atlantis (by Alex Jones ) - Michael Tsarion - USA - The 2012 Enigma

Ma uitam azi pe wikipedia la linia de succesiune la tronul Marii Britanii, si mare mi-a fost mirarea sa constat ca incepand cu pozitia 84 si pana la pozitia 94 se afla printii de Romania. Practic, daca se intampla ceva cu primii 83 pretendenti la tronul Marii Britanii, acesta poate fi 'mostenit' de romani - primul in linie este Paul-Philippe Hohenzollern (n. 1948), fiul lui Carol Lambrino , fiul regelui Carol II urmat de Alexander Hohenzollern (n. 1961). Regele Mihai a fost sarit intrucat nu mai indeplineste conditiile necesare aderarii la tron, fiind casatorit cu o catolica (sunt omisi cei care se convertesc la catolicism sau care se casatoresc cu cineva de religie catolica). Mai multe detalii aici si aici . Cu ocazia aceasta am inceput sa citesc mai multe despre linia de succesiune la tronul Romaniei si mi se pare un subiect destul de interesant pe care mi-am propus sa il aprofundez in viitorul apropiat. Totusi mi se pare cam ciudat ca Paul-Filip are mai multe drepturi dec...

Am intrat azi pe un site unde am gasit urmatoarele: 'Din 23.07.2008 echipa CadouriSibiu.com intra in vacanta. Pana in data de 15.08.2008 comenzile dvs. nu vor putea fi prelucrate. Ne cerem scuze pt. faptul ca nu va putem onora comenzile si va rugam sa reveniti. ' ...Romania :)))

Sunt foarte trista azi.. Realizez o data in plus cat de neputinciosi suntem noi oamenii in fata problemelor de sanatate. Cred ca in toate limbile pamantului si in toate culturile acestui pamant exista vorbe care spun ca sanatatea trebuie sa fie preocuparea principala a fiecaruia. Ca acolo unde e sanatate, restul problemelor sunt rezolvabile. Nimic mai adevarat. Ieri ma contraziceam cu colega mea de apartament pe tema sistemului medical din RO versus UK si afirmam cu tarie ca medicii generalisti de aici sunt varza, mai bine in Romania unde dai o spaga decat sa fii la mana unui nestiutor de GP de aici.. La un moment dat mi-a fost adresata intrebarea: "Are you actually saying that the national health system in Romania is better than the one in the UK?" si desi aveam o problema cu medicii lor generalisti, am realizat ca in Romania suntem poate muuuuuuult departe fata de ce inseamna medicina in orice tara din Europa de Vest. M-am gandit instant la starea spitalelor sau la tratamen...

Ce zi... din nou, de Sf. Maria se intampla minuni. Anul trecut, am fost in Trafford Centre, singura, de nebuna, pt ca atunci nu cunosteam pe nimeni in Manchester. Si ca sa imi fac singura o bucurie, am fost sa imi cumpar ceva de la Clinique. Cata bucurie am simtit cand am primit cadou, din senin, de la o doamna pe care o am la inima acum, o trusa cu sample-uri Clinique - toata gama de produse. Cineva acolo Sus a avut grija de mine si chiar daca eram intre straini, am primit cadoul de ziua mea de nume.. Anul acesta, s-au intamplat 2 minuni: prima a fost de dimineata, cand am aflat ca cei de la firma unde fac proiectul au hotarat sa ma finanteze incepand de luna viitoare.. nu e o suma fantastica, dar e destul cat sa imi acopere toate cheltuielile de cazare, transport si masa. Am fost in al noualea cer. Well, after all this, am hotarat sa merg la biserica de langa mine, care se cheama exact Sf Maria. Concertul de orga si corul au fost sublime. Cand am ajuns acasa, o alta surpriza: am prim...

Ce curios ca am pus postul despre London ieri... pentru ca Luni o sa merg iar in aceeasi directie :) de data aceasta la un interviu, undeva in sudul Londrei, in Surrey. Si evident din nou, o sa raman peste noapte acolo, la Stella. Sa fiu sincera, abia astept sa merg!!! Asa ca in seara asta, in loc sa merg la somn ca o fata cuminte ce se pp ca ar trebui sa fiu mai ales inainte de prezentarea pe care o am iar maine la KSS, eu am stat sa fac o gramada de socoteli si de planuri de calatorie si de combinatii de trenuri si metrouri si alte cele trebuincioase acestei plecari. Presimt ca o sa ma mut in curand in Sud :P Pana atunci tineti-mi pumnii sa fiu successful la interviu ;)

Am gasit un post mai vechi (din Iunie) ... de care am uitat total, inainte sa il public.... asa ca las textul original chiar daca e neterminat... Din nou in Capitala... nu din estul europei, ci cea de pe Tamisa.. am plecat vineri seara tarziu, am calatorit cu niste meseriase pe tren, am ras (in gand, normal!) la discutiile dintre ele pe teme ce variau de la barfa cotidiana despre colegii/colegele de serviciu pana la planuri de business cu adus de haine din India sau Kashmir.. in Victoria Station m-a asteptat Stella, prietena mea chinezoaica. Of course, nevazand-o de mai bine de 6 luni, am stat aproape toata noaptea la povesti. D'ale noastre... am dormit 1 ora si am plecat in Luton by bus sa o astept pe mama. Faina calatoria pana in Luton - mi se pare ca aeroportul respectiv e super amplasat (am citit la un mom dat pe un blog al unei romance ca era frustrata ca de ce domne scrie acolo ca avionul o duce la Londra cand de fapt ea a aterizat in Luton, la o ora distanta? si cu ocazia as...

Mi-am tot dorit sa ajung in Africa de Sud pentru a putea vedea animalele in mediul lor natural, nu inchise in spatele unor gratii intr-un zoo... si pentru ca Mahommed nu a putut merge la munte nici anul acesta, muntele s-a hotarat sa vina la Mahommed. Asadar, astazi am vazut o mini-Africa in Knowsley la 40 minunte de Manchester, in Safari Park ... Am plecat de dimineata tare, insotita de o punga cu 2 kilograme de banane pentru ca stiam ca nebunia mea vor fi maimutele... desi se anunta vreme destul de ploioasa, mi-am propus sa nu mai aman pentru ca aici niciodata nu va fi vremea perfecta. Am ajuns pe la ora 11 si eram entuziasmata ca un copil mic... era un adevarat Safari - animalele sunt in libertate si nu pot fi vazute decat din masina. Regula este sa nu se coboare din masina, sa se stea cu usile si geamurile inchise, sa nu se atinga animalele si sa nu fie hranite... evident, primele se respecta, mai greu de stapanit la partea cu atinsul si hranitul. Primele animale pe care le-am vaz...

Am mai facut un test de personalitate cica :D rezultatul mai jos.. Are You an LA Girl or a NY Girl? You Belong in LA Forget living in a dirty, cold city - you'll take the beach instead. Celebrity sightings, trendy restaurants, and clubbing all night are more your thing. And who knows? You might become the next beautiful person the paparazzi stalks! so what the heck am i doing in Manchester? :D

Desi e aproape 4 dimineata, cafeaua mea Lavaza vad ca ma tine inca treaza.. e bine, nu ma plang, m-am pus la curent cu ce se mai intampla in tara, am mai rasfoit niste pagini dintr-o carte si acum am revenit pe net, la bloguri.. am descoperit blogul Octavian Paler , din care o sa redau mai jos un text: " Convorbiri cu Octavian Paler/ Daniel Cristea-Enache Exista un univers inteligent. O inteligenta ascunsa chiar si in vant, in ploi, in zapezi si in furtuni. Aceasta inteligenta pare sa ne spuna lucruri de care noi nu suntem constienti; mergem pe un drum pe care-l credem sigur, pe drumul catre dragostea noastra (precum face si Ana lui Manole), dar tocmai acela este si drumul…distrugerii. Natura „stie” si incearca din rasputeri sa ne opreasca, asa cum vantul, ploaia si furtuna s-au asternut in fata Anei ca niste oprelisti in calea mortii ei. Fiecare dintre noi poate regasi in propria viata situatii de tip „Ana”. Sunt zile in care natura dezlantuita ne impiedica sa ajungem la anum...

Din intamplare sau nu chiar, cautam un film care m-a impresionat pe mine cand eram copiluta, tineam minte ca se chema Parinti pentru Alexandra si era vorba despre o fetita adoptata de o familie care se purta oribil cu ea. Anyways, nu am gasit filmul, dar am dat peste un blog amazing care m-a dus la alte bloguri la fel de amazing... niste americance venite in 'misiune' in orfelinatele din Romania... Am citit pe nerasuflate vreo 20 din posturile lor, m-au lasat fetele fara cuvinte, cata dragoste si cata emotie si cata dorinta de a aduce un zambet macar pe fetele unor copii............. si din nou, nu am putut sa nu ma gandesc: cati romani fac asta pentru proprii lor orfani? :((( Motto-ul uneia dintre fete este: " To laugh often and much; To win the respect of intelligent people and the affection of children; To earn the appreciation of honest critics and endure the betrayal of false friends; To appreciate beauty, to find the best in others; To leave the world a bit bett...

Una dintre cele mai mari dorinte ale mele a fost dintotdeauna sa ajung in New York.. Am ajuns in State, dar am ajuns pe coasta de Vest, in Vegas, Grand Canyon, Los Angeles si Arizona.. Inca visez ca intr-o buna zi, am sa vad si New York-ul.. si nu oricum, imi doresc sa fiu acolo de New Year's Eve, in Times Square . Imi mai doresc sa ajung in Peru si la Marele Zid Chinezesc, sa ajung in mult visata Africa de Sud (am gasit ceva special pt studenti ), Thailanda si India. Promit sa fac o lista mai lunga, unde sa pun nu doar locuri in care as vrea sa ajung, ci si lucruri pe care as vrea sa le fac. Si vreau sa incep sa bifez de pe lista ;)

Ma aflu din nou in pozitia ingrata de a-mi cauta casa... contractul la apartamentul meu frumos de pe Grafton Street o sa expire in curand.. adio etajul 12, adio cele mai frumoase apusuri vazute vreodata, adio livingul meu cu un perete din sticla, adio swinging atunci cand bate vantul cu putere. Se mai incheie inca o perioada din viata mea, mai pararesc o casa care ascunde atatea amintiri intre peretii ei. Time to move on, again. Asa ca am demarat procesul de cautare a unei noi locuinte. In primul rand vreau sa precizez ca datorita conditiilor perfecte din casa unde stau acum, standardele mele au crescut si parca nu imi mai convine sa aterizez chiar in orice loc. Asa ca sunt destul de mofturoasa si fac destule comparatii - pret/calitate. Am vazut cateva case dragute, am vazut si unele care fac exact atat cat costa, dar am vazut din nou si bombe unde nu m-as muta sub nici o forma. Cu ocazia asta, vreau sa fac cateva precizari legate de preturile chiriei si de casele care se gasesc spre i...

Small Wonders a reusit sa curpinda atat de exact in postul acesta niste ganduri de-ale mele putin mai vechi si care au fost astazi rascolite.. mai bine, nu mai trebuie sa consum 'hartie' incercand sa le transpun eu in cuvinte.. Una peste alta, ca un sumar: fiecare om este doar ceea ce este si atat cat poate sa fie, indiferent ce isi doresc altii de la el sau ce idealuri au in legatura cu persoana sa. Nu sunt adepta tehnicii win-win in relatiile interumane. Pot sa imi cobor stacheta, stiu sa fac compromisuri, am invatat sa tolerez destul de multe... fara sa obtin nimic sau sa am vreo pretentie de asa ceva... dau cat pot si iau ceea ce mi se da. Limita mea e insa stabilita la ceva ce imi provoaca constant durere. De acolo, ma retrag in liniste sa imi ling ranile sau pur si simplu schimb fara regret directia. Si pentru ca eu respect ceea ce sunt altii, am sa raman si eu ceea ce sunt, asa cum stiu sa fiu; iar daca asta nu este suficient pentru cineva, atunci cineva-ul acela nu es...