Synopsis

Am din ce in ce mai mult senzatia ca acest blog va deveni un fel de jurnal al experientei mele din UK asa ca incepand de azi o sa fac sinteze ale celor mai importante evenimente (just in case ca o sa ajung ramolita, sa pot reveni aici sa imi reimprospatez memoria).

In week-end am fost in Tatton Park. Am plecat relativ tarziu de acasa datorita unui junghi in viata mea actuala: problema locuintei. Pe jumatate rezolvata, am pornit la drum - o jumatate de ora de condus, in sudul Manchesterului. Locul a fost absolut superb si ca sa nu o lungesc in vorbaraie o sa las pozele sa vorbeasca. Pot doar sa spun ca: locurile de joaca pentru copii sunt fabuloase, mi-am dorit chiar sa mai fi fost copil, dar pentru asta tot am incercat vreo 3 leagane si vreo 2 poduri miscatoare; mansion-ul este genial daca vrei sa iti organizezi nunta acolo - locul arata efectiv ca intr-o poveste cu printi si printese la palat; am gasit cel ma frumos copac pe care l-am vazut vreodata, un castan atat de prietenos incat daca vorbea nu cred ca as fi ramas mirata - avea o craca precum un brat protector, care te leagana sa iti aline orice discomfort sau grija. Am zabovit mult in preajma lui.

Parcul acesta este unul din putinele locuri din Greater Manchester care are o zona special destinata pentru BBQ. Eram nespus de curioasa sa vad cum sta treaba si am facut misto tot drumul pe tema aceasta - la fata locului am constatat urmatoarele: special amenajat inseamna de fapt ca este indeaproape supravegheat de niste paznici care se plimba in niste camionete unde au butoaie de apa, just in case ca ceva se intampla. Noi am fost avertizati ca nu folosim gratarul in mod corespunzator si ca ardem (distrugem) iarba. In plus, ni s-a oferit un pliant cu instructiuni clare despre cum se aprinde focul, cum se stinge si cum se procedeaza cu carbunii inainte de plecare :D da, evident, iti trebuie doctorat sa aprinzi si sa stingi focul.. oricum, aici lumea e excesiv de preocupata de masurile de siguranta.
Nu am apucat sa vizitez gradinile insa lacul si peisajul sunt desprinse dintr-o poveste, iar linistea nici nu te face sa banuiesti ca putin mai incolo dai de agitatia unui oras mare.
Duminica m-am odihnit - mi-am facut un obicei din a lenevi complet in week-end. A plouat, asadar nu am iesit deloc din casa. Luni mi-a venit colega noua de apartament: are 20 de ani si e studenta la medicina. Am cunoscut-o intr-un mod care avea sa prevesteasca multe: in loc sa descuie usa de la intrarea, a reusit sa ma blocheze in casa... asa ca a fost nevoie de interventii speciale sa descuiem usa :D Spre rusinea mea, nu i-am retinut numele. Asa ca ii spun deocamdata Ea. Ea este tare simpatica, plina de energie, un haos de om, dezorganizata, dezordonata, vorbareata, englezoaica, evident, cu urmatoarele hobby-uri: play-station-ul, Big Brother show (o, da, am aflat ca saptamana asta e marea finala! emotiiiiii) si muzica. Ea este o enciclopedie de formatii si albume si hit-uri. In rest.. toate numai de bine: ieri primul lucru, a spart un pahar, nu a adunat toate cioburile si s-a taiat la picior intr-o sticla. Apoi a ars mancarea. Azi episodul s-a repetat - de doua ori - dimineata a spart un ou care in loc sa ajunga in tigaie s-a imprastiat frumos pe tot aragazul; iar seara am gasit un carton pe care scria: 'Scuze pentru haosul pe care il gasesti in bucatarie. O sa curat mai tarziu, acum fug sa imi cumpar umerase'. E tare funny! :) Surprinzator, deocamdata nu ma afecteaza toate astea - deocamdata rad cu pofta si ca sa il citez pe bunul meu prieten Salam, ce nevoie mai am acum de pisica? (nu, nu, nu sunt rea deloc, pentru cine nu stie, intentionasem sa imi iau o pisica, pentru ca imi lipseste teribil Mica mea care ma facea mereu sa rad si ma scotea in 2 secunde din orice suparare sau stare proasta cu nebuniile pe care le facea)

Azi vesti triste: m-a sunat Elton sa imi spuna ca renunta la doctorat, ca nu mai are chef, ca nu mai poate, ca nu are cum sa termine si ca rezultatele cercetarii lui sunt useless, asadar a luat hotararea sa plece acasa; peste doua zile; de tot si pentru totdeauna - UK-> a closed chapter :(( asta in conditiile in care peste cateva saptamani avea predarea lucrarii de dizertatie pentru doctorat. Am sperat ca e o gluma... dar se pare ca e foarte hotarat. o decizie incredibil de greu de luat, mai ales dupa 4 ani petrecuti cu un singur scop: get a PhD chiar daca asta inseamna sa renunti la viata ta normala. Un doctorat nu este atat de usor pe cat pare. Stiu foarte bine asta, pentru ca I've been and I am there - munca de research este absolut un cosmar, care iti mananca incet viata, daca nu ai 100% pasiune si dedicatie pentru ceea ce faci (iar eu am ajuns de mult la convingerea ca this type of work is not for me!!! desi ii apreciez de 1000 de ori mai mult acum pe cei care fac asta). Oricat am incercat sa il motivez, sa il conving, sa ii dau un boost, hotararea lui a fost luata. Si uite asa mai pierd un prieten, un om atat de important in viata mea din Manchester.......... nici nu pot sa imi inchipui cum o sa fie Halloween-ul fara el, sau Bonfire night, sau La Tasca, sau cafeaua de la Java Cafe. sunt chiar trista.. si mi-e frica.. mi-e frica sa nu ajung in aceeasi situatie ca el, sa realizez ca de fapt research-ul meu nu duce nicaieri (deja am toate semnele care pointeaza in directia asta) si o sa constat ca am pierdut timpul degeaba. Azi povesteam cu el ca nu e doar timp pierdut, ci si bani si nervi si muuuulti neuroni si stresul, si vacantele pe care le puteam face pe nu stiu unde.. giving up everything in spiritul cercetarii si al stiintei si al pionieratului...

Back home fara chef de nimic, maine e ultima noastra seara cu Elton si pentru ca Yannis e in Parma si Hara in Grecia, presimt ca o sa fie tristete mare. Si-asa cei trei muschetari vor ramane de joi doar doi: Joachim si Yannis. But the great friendship and our memories here will last maybe forever!