Orasul Meu Cosmopolit

Categoric sunt o fiinta solara.. iubesc soarele si iubesc caldura - azi dupa muuuulte muuuulte zile reci, a fost cald - lumea a iesit direct in maneca scurta si in pantaloni scurti (eu sunt insa mai rezervata). Din fericire insa, nu m-am putut abtine sa nu ies sa mananc la o terasa - si pentru ca cel mai aproape de casa mea se afla un Subway si un MacDonalds, am dat incolo toate principiile mele de a manca sanatos si azi am mancat junk food (slava Domnului ca tot azi am facut niste tratamente de electrostimulare si masaj, deci ce am reparat azi cu tratamentele am pus la loc cu junk food-ul). Sa revin: stand asa la masa pe Oxford Road, nu am putut sa nu remarc din nou lumea pestrita - chinezi, mulatri, arabi, britanici, toate natiile pamantului s-au defilat prin fata mea in decurs de jumatate de ora. Si tot azi, nu am putut sa nu ma intreb: oare o sa mai pot trai fara sa vad toate acestea? Fara oamenii acestia carora nu le pasa cum se imbraca cei de langa ei, ce culoare au pantofii sau geaca sau daca rochia e de firma, ce telefon mobil sau ce masina are colega sau vecinul.. cert este ca Eu ma simt bine intre acesti oameni! Intre oamenii zambareti (cum imi place sa ii numesc), prietenosi si cu tone de bun simt. In mod clar acasa o sa imi lipseasca un simplu Sorry sau Thank you pe care il aud aici de cate ori coboara cineva din autobuz, sau un sincer Good Morning - How are you? insotit de un zambet larg...
Imi e drag orasul si imi sunt dragi oamenii care locuiesc in el..

Astazi iubesc Manchesterul!

Mancare de post

Aseara m-a intrebat Paula daca nu ii pot sugera vreo reteta de post - si pentru ca eu sunt novice in ale bucataritului i-am spus ca tot ce imi amintesc sunt mancarurile facute de mama acasa - orez, ciuperci, vinete, zacusca (ZACUSCA!! nici nu mai stiu ce gust are :(( ce pofta imi este), salata orientala, fasole... cam atat - sa fiu sincera, eu nu am prea tinut postul ca la carte - dar astazi, fiind vineri, am gatit: legume... si de dimineata am facut o salata de cruditati. Tot de post cred ca mai sunt spaghetele - dar mie nu imi prea plac. Ieri in schimb am mancat in Didsbury niste paste tare gustoase - linguini se chemau - erau facute in ulei de masline si mirodenii, cu branza, ciuperci salbatice si frunze de spanac - au fost servite cu paine cu usturoi - o delicatesa.
Deci se poate - si fara carne - si fara ou sau lapte (bine, admit, pastele de ieri contineau parmezan). Pentru cei care stiu o mancare buuuuuna si care e de post, ii rog sa imi dea o reteta - promit sa o pun in practica in Saptamana Mare.

Me Myself and I

Acum 2 saptamani am descoperit primavara intr-una din cele mai frumoase gradini din Manchester. Ieri nu m-am putut abtine sa nu dau inca o tura pe acolo. Culmea e ca am facut o poza pe aceeasi banca... so this is me, acum 2 saptamani si in urma cu mai putin de 24 de ore... (se vad urmele lasate de timp, nu? :) .. )

La sugestia Liei am hotarat totusi sa pun si o poza cu mine vesela - nu este pe aceeasi banca dar este in aceeasi zi - cu ocazia asta tin sa informez pe toata lumea: ma mai apuca din cand in cand crize si doruri de casa, care casa de fapt, dupa indelungi ganduri, am concluzionat ca se rezuma la un cerc restrans de oameni. So don't worry about me!!! I am fine!! :) ma bucur inca de Anglia - cine stie cat mai stau pe aici.... so pana atunci: poza vesela, cu noua mea culoare de par.

Cu Bus-ul in UK

Azi am mers la scoala cu autobuzul si spre marea mea uimire, soferul nu mi-a luat nici un ban. E prima data de cand sunt aici cand circul cu autobuzul gratis. Ba nu - am mai mers o singura data, dar nu pentru ca atunci nu ar fi vrut soferul sa nu ma taxeze, ci pentru ca nu avea rest sa imi dea inapoi. Pentru cine nu e familiar cu autobuzele din UK, lucrurile stau cam asa:
- nu ai cum sa circuli gratis cu autobuzul. Pentru ca aici, biletul se cumpara de la sofer! Nimeni nu poate urca fara sa treaca pe la sofer. Nu platesti, nu urci. Culmea e ca trebuie sa ai si the right change - adica am vazut destui oameni care nu aveau pretul fix al biletului si soferul nu i-a luat pentru ca nu avea sa le dea rest. Culmea e ca oamenii stiu asta si coboara frumos si ordonat din autobuz, fara scandal, fara sa injure soferul, fara sa faca fite sau sa ameninte. Stiu regula si o respecta.
- in general bus-urile sunt cu etaj, pentru a putea intra cat mai multi oameni si pentru a nu polua cu 2 autobuze. In bus, tinerii merg in general upstairs pentru ca acolo se intampla cele mai multe boacane: se fumeaza, se bea, se canta, se topaie - da, da, ati citit bine, lumea de sus se petrece in toata puterea cuvantului (bine, asta se intampla de obicei seara si noaptea).
- in statie trebuie sa faci cu mana autobuzului in care vrei sa te urci, altfel ai sa fii surprins cum trece ca si cum nu are statie acolo. Nu opreste decat la request :) La fel se intampla si cand vrei sa cobori: apesi pe un buton care scoate un Ding - si soferul stie ca trebuie sa opreasca in statia urmatoare. Altfel La Revedere - te trezesti ca o sa cobori acolo unde a apasat altcineva butonul (sau in vreo statie unde a facut careva cu mana), ca bus-ul nu opreste altfel.
- biletul de bus e in general destul de scump. Exista bilete pe 1 zi intreaga (care costa 3 lire pe o singura companie de bus si 4.30 lire pe orice bus), exista bilete saptamanale (pe o anumita companie - like Magic Bus sau Finglands sau Stage Coach - preturile difera intre 7 si 10 lire). Partea proasta cu abonamentul pe o saptamana pe o singura companie este urmatoarea: pe aceeasi linie de bus, say for example 41, care este bus-ul cu care merg eu la servici - circula si Finglands si Stage Coach. Daca imi fac abonament la Finglands, pot constata cu stupoare ca in ziua respectiva 70% din bus-urile 41 sunt de fapt Stage Coach - si atunci abonamentul meu e degeaba. Tre sa platesc bilet normal pt Stage Coach (care nu e ieftin deloc - pana la mine la office, one way, 1.70 pounds)
- busul e cam ca in Romania - aglomerat in general in orele de varf, dar lumea e mult mai civilizata (cel putin jos!). Culmea e ca se respecta mereu orarul afisat in statii: adica daca scrie ca la 4:30 e bus, cu o diferenta de +/- 5 minute, busul e in statie! Eu nu am reusit niciodata sa inteleg cum e posibil lucrul acesta - pentru ca in general se pierde destul de mult timp la cumpararea biletelor de la sofer... apoi fiindca exista o singura iesire (da, tot pe la sofer) se mai pierde timp in statii si cu coborarea (si unlike Romania, nimeni nu urca pana nu au coborat toti care trebuiau sa coboare in statia respectiva).

Mda, sa revin: sunt happy - azi am circulat pentru prima data gratis in Anglia :)

despre spalatul pe dinti

Azi-dimineata, pe cand ma spalam eu pe dinti, mi-am amintit o istorioara pe care am auzit-o saptamana trecuta la poker in caminul din Rusholme - acolo stau 2 romani si treaba in caminul respectiv e cam ca in Romania: camere de-o parte si de alta a unui coridor lung, cu bucatarie si baie comuna. Ei bine, ce credeti ca s-a intamplat? Intr-o zi, galagie mare, salvare, sirene.. murise o fata la baie... a facut soc anafilactic pentru ca se spalase pe dinti!
Nu, nu e o gluma! desi evenimentul e tragic, nu am avut cum sa nu ne intrebam toti: oare fata aia nu s-a spalat in viata ei pe dinti pana atunci???

13 Aprilie.... No comment

Azi am fost invitata out la ziua Harei si a lui Yannis.. Toata lumea vine si abia asteptam evenimentul pentru ca nu imi mai aduc aminte de cand nu am mai iesit afara (cred ca de la Pastile Catolic). Am avut o idee geniala sa le pregatesc o tarta cu budinca si capsuni.
De dimineata am fost doar cu mana pe check email si cu ochii pe telefon, asa ca din nou, o zi total pierduta in lumea mea din 88 Cosmopolitan. Pana am realizat eu ca se apropie ora la care trebuie sa ajung la locul de intalnire si eu nici ca ma apucasem de tarta. Am tasnit efectiv la bucatarie, am inceput sa scotocesc printre esente, plicuri si pliculete, sa constat cu stupoare ca NU aveam budinca... tragedie mare - cum fac eu tarta fara budinca - sun-o pe mama, zi-i sa intre online sa inventeze o reteta de crema care merge pe deasupra blatului. Mama saraca, da-i cu margarina, faina, ou si zahar. Eu cu un ochi pe laptop cu altul in oale... Mi-a iesit crema - destul de buna - avand in vedere ca a fost incropita la minut. Dar ghinioanele de 13 nu s-au terminat aici.... a urmat partea cu gelatina.. am turnat-o repede deasupra capsunilor desi era clocotita... si am bagat repede tarta la frigider. Nu cred ca am lasat-o 3 minute pt ca am realizat ca mai am doar jumate de ora pana sa plec. Asa ca am scos-o repede sa pun frisca.... am pus frisca la repezeala, am incercat sa incropesc un Y si un H on top, cand ma uit: frisca incepuse sa se topeasca........ Oh Noooooo..... am facut repede o poza si am bagat iarasi totul la frigider. Too late i am afraid - nu mai pot sa ma prezint cu un asemenea cadou... prea mult ghinion ma urmareste lately!!!!

Sambata seara: homesick & Xanax

Vreau viata mea inapoi! Asa cum o stiam eu, buna, rea, plictisitoare, cu vise, cu idealuri, chiar si cu certuri sau crize, fara sa ma astepte nimic, cu pisica mea care mieuna de ma scotea din minti cateodata, cu aceeasi curatenie de week-end care lua mereu locul unei iesiri afara din oras, cu bunele si cu relele din Bucuresti, cu masina mea, cu cei tz pereti urati si ingramaditi din Doamna Ghica, vreau pana si manelele pe care eram obligata sa le suport cand imi era lumea mai draga (sau chiar inainte de vreun examen mai important sau inainte de vreo plecare pe undeva cand se presupunea ca trebuie sa dorm nu sa dau telefon la Politie sa ii rog sa opreasca tiganiada). Oricat de stupid ar parea, vreau viata mea inapoi!

Cand am venit in Anglia, un nene jamaican mi-a zis ca de-abia de-acum o sa imi dau seama ce este viata - si l-am luat in ras atunci. Pentru ca el habar nu avea ce viata am avut eu acasa, daca a fost buna sau rea. Si nu a fost tocmai roz. Pentru ca si acasa a trebuit sa ma chinui singura, sa obtin ceea pentru ce luptam - nu m-a ajutat niciodata nimeni, nu am apelat la nimeni nici pentru un job, nici pentru bani, nici pentru orice alt fel de sprijin... i did it all on my own. Mi-a placut lupta, mi-a placut drumul, oricat de greu ar fi fost pentru ca in final stiam ca satisfactia imi va fi recompensa.
Dar astazi vreau viata mea inapoi!! Nu e Anglia de vina - aici poate toate sunt mult mai usoare ca in tara - odata ce intri in sistem - sistemul te duce - nici macar nu trebuie sa dai din vasle - esti pe val.. asa ca dragi prieteni, va rog nu imi mai spuneti sa imi revin, sa ma uit in jurul meu sa vad ceea ce am si la care altii viseaza, nu imi mai spuneti ca ar trebui sa ma bucur nu sa ma plang.. plang dupa oameni... plang dupa momentele mici mici care adunate impreuna imi dadeau ceea ce se cheama fericire... si pentru asta, Vreau viata mea inapoi!

Wisdom

Un om poate trece peste orice, mai putin peste cum l-ai facut sa se simta..

Bucatareala de vineri

Azi am avut la cina Cod. L-am cumparat miercuri din Morisson's. Metoda de preparare clasica:
- se pune ulei cat sa acopere fundul vasului yena in care se gateste
- se taie ceapa rondele si se aseaza in vas
- 1 bucata Cod
- sare si piper
- alte cateva rondele de ceapa deasupra
- se lasa in cuptor la 180 de grade, circa 40-45 de minute.

Si c'est ca! delicios. Servit cu orez si cu un pahar de vin alb.

Pofta buna!

O zi (aproape) normala in Manchester

O zi obisnuita in Manchester - ploaie, soare, apoi iar ploaie.. M-am trezit de dimineata cu o durere de burta ingrozitoare. Asadar am decis sa nu merg la servici - am scris repede un email catre managera mea in care i-am comunicat ca o sa fac un swapping cu ziua de maine - si m-am bagat inapoi in pat. Spre marea mea rusine trebuie sa recunosc ca am dormit ca o nesimtita - m-am trezit in jur de ora 3, mi-am baut frumos cafeaua, m-am uitat la televizor, am mancat repede niste legume la tigaie (da, v-ati prins, tin post!) si mi-am amintit ca la ora 5 trebuia sa merg la dentist.
Inca nu am un dentist aici dar amicul meu s-a oferit sa ma duca la un dentist foarte bun. La fata locului am descoperit ca de fapt lucrurile cu dentistii stau cam asa: pentru ca aici dentistii sunt gratis, dar si pentru ca nu sunt suficienti dentisti ca sa faca fata cererii mari, nu se accepta decat un anumit nr de inregistrari pe luna. Si pt ca se pare ca inregistrarile se fac doar in primele zile ale lunii va trebui sa revin in primele zile din mai. Ofuscata, am hotarat ca trebuie musai sa imi revin la o cafea :D Asadar, Starbucks era in mintea mea.. Numai ca de data asta printr-o minune am schimbat locul si am fost la Costa Coffee - dar nu oriunde, ci intr-un loc mai special: un hotel cu spa and leisure activities, situat in cel mai frumos cartier din Manchester: West Didsbury. Locul se cheama The Galleon si e situat intr-un parculet plin de verdeata, pomi, flori si bancute - exista si 2 terase cu masute afara, la aer curat. Totul e de un verde crud si langa e un rau si se aud pasarelele ciripind.. Asta imi place atat de mult in Anglia!!! revenind - aici am descoperit ca exista sauna (both dry and wet), piscina, sala, aerobic, etc. Pentru curiosi, pretul unui abonament pe 6 luni (+1 month free) este 170 de lire. Pe mine ma bate gandul sa ma duc la sauna. Dar nu neaparat pentru sauna ci pt ca locul acela pur si simplu ma inspira.
Dupa ce am baut cafeaua (raman in continuare la parerea ca Starbucks RULES) si am mancat un traditional cookie, am pornit spre casa, cand in drum ce descopar: un complex pt FUN - unde am citit clar: Billiard. Piticii din creierul meu au inceput sa topaie de fericire si sa ma indemne sa intru sa joc. Asa ca amicul meu a fost in 5 secunde convins. Si pentru ca biliardul era intr-o sala cu jocuri mecanice, am vrut sa imi incerc si eu norocul cu un joc :D dar minune-minune: jucam si castigam, jucam si castigam.. jucam cate 10p si castigam cate 70.. cuprinsa de febra castigului am jucat pana am pierdut TOT :)
Nu mai tin minte numele locului respectiv - dar e o magaoaie unde poti: sa joci bingo, ruleta, jocuri de noroc, bowling, sa mergi la cinema, sunt o gramada de restaurante si fast-foods, biliard, piscina, sala, cosmetica, masaj - ce nu au!! - e un fel de Mall dar doar pt health and fun (no shopping, girls!)
Am venit acasa foarte tarziu - si desi pierdusem la jocurile mecanice, eram happy ca poate asta inseamna ca o sa am noroc in Love ;)

PS: curiozitatea zilei: un elefant care picteaza. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa plang...

Scurt, asa, in pauza de masa

Ieri la servici m-a intrebat un coleg daca le stiu pe fetele de la Cheeky Girls (sper ca am scris bine) si i-am raspuns senina ca tot ce stiu este ca una e combinata cu nush ce parlamentar de-al lor care seamana cu Screech din Saved By the Bell (comparatia mea a starnit rasete in tot biroul).
Intrebarea: sunt aceste fete populare in Romania? a ramas fara raspuns din partea mea pentru ca efectiv sunt in afara acestui subiect - nu am ascultat in viata mea vreo melodie de-a lor, nu imi amintesc sa fi vazut vreun clip cu ele pe posturile de muzica pe care le aveam la TV-ul de acasa, nu am auzit nici o piesa de-a lor nici macar la radio nici dimineata si nici seara cand conduceam inspre si dinspre servici. Deci: cat de faimoase sunt aceste fete? Nu stiu!
Se pare insa ca cele doua romance ale noastre nu sunt deloc suferite de britanici, au o imagine foarte proasta, ba chiar acelasi coleg, mi-a spus dupa vreo 10 minute: 'When you go back to Romania, please take the Cheeky Girls with you'

Nebunie

Am fost in Trafford Center - la cumparaturi cica. Mare greseala! Din clipa in care am intrat pe hol, m-au lovit toate amintirile.. si restaurantul La Tasca, si magazinele in care insistam sa intru macar pt 5 minute, si Bowling-ul si cursa in masina miscatoare... si iesitul la tigara...
BIG MISTAKE! Atat mi-a mai lipsit, o muzica de genul ColdPlay in TopShop, cand probam niste jeans (super de altfel) - am lasat totul balta si am fugit rapid afara... am mers aiurea pe coridoarele lungi, ma strecuram printre oameni - si m-am trezit in fata unui magazin cu jucarii de plus... tineam in brate un dracusor - care tinea in brate o inima mare.. Imi amintea de un anumit avatar din YM-ul meu si m-am repezit cu el spre casa sa il cumpar... si-atunci am realizat: 'Stop buying things!!! Pentru cine le cumperi?'
Am iesit afara, am alergat inspre masina - nu mai vedeam nimic, decat o ceata - am pornit motorul si am pornit stergatoarele - dar atunci am realizat: afara nu ploua!
Am accelerat - aveam 70 de mile la ora, am trecut pe rosu la 2 semafoare... imi placea viteza! Nu vroiam sa apas frana.. eram eu, masina, viteza si gandurile mele, intr-o competitie..

La o cafea (Starbucks)

In ultima vreme mi-am facut un prost obicei de a-mi cumpara cafea de la Starbucks doar in momentele in care sunt complet trista. Nu-mi place ca am transformat capriciul (sau viciul) meu - un Caramel Machiato Grande - intr-o ultima metoda salvatoare pentru a-mi indulci putin viata.
Astazi insa, cafeaua mea de la Starbucks a fost si ea amara - desi am insistat pentru extra caramel si spuma.
Eram in Starbucks-ul de pe Wilmslow Road, la o masuta rotunda, mica, langa fereastra. Muzica de azi nu a fost deloc pe gustul meu: Edith Piaf - mi-a trezit toata melancolia si ma gandeam la o anumita cafea bauta in Plazza, in Bucuresti, cu cateva saptamani inainte de plecarea mea in Anglia - era tot Starbucks... doar ca nu o savuram singura.
Cu Edith Piaf in surdina si cu cana mea mare si alba incalzindu-mi ambele maini, priveam forfota de afara. Vreme mohorata, nu ploua, dar totul era umed. Lume pestrita venind probabil de la munca, studenti cu plase portocalii de la Sainsbury care trec mereu grabiti strada, prin fata mea, prin fata ferestrei de unde ii privesc pierduta. Un tip cu bicicleta s-a oprit la coltul strazii si asteapta. Probabil ca are intalnire.
Cineva in fata mea citea ziarul... si am avut un flashback cu un anumit ziar plin de aberatii, reclame si alte lucruri marunte pe care mi l-a inmanat cineva in Londra, pe o strada de pe langa Big-Ben - si pe care l-am savurat in tren in drumul inapoi spre Manchester - cand P imi dormea pe umar...
E cald in Starbucks si miroase puternic a cafea proaspat macinata. Cafeaua mea inca frige (ce ar mai fi mers o tigara!), aceeasi muzica in surdina, ca cea dintr-un anumit restaurant indian din Leicester Square, doar ca acolo sorbeam dintr-un pahar cu vin rosu si inchinam pentru un viitor cat mai stralucit... impreuna...
Cand m-am trezit din visare am realizat ca baiatul de la colt s-a intalnit cu o domnisoara. Le-am vazut amandurora zambetele sincere pe fata - el a luat-o de mana si s-au pierdut pe o straduta.
Iar eu am ramas sa imi beau, scufundata in ganduri, al meu caramel machiato..

Primavara in Manchester

7 lucruri pe care majoritatea cunoscutilor NU le stiu despre mine

mmm - m-am gandit de mult timp la subiectul acesta si intr-o vreme am avut indoieli daca sa il expun, dar pana la urma i decided to give it a go:

1. Cred in miracole (acum cativa ani am fost la Fatima in Portugalia m-am rugat pentru un singur lucru, cea mai mare dorinta a mea, si pana la sfarsitul anului dorinta mi-a fost implinita, cu toate ca imi petrecusem ani in incercarea de a o duce la indeplinire - asta e doar un exemplu)
   
2. Mi-e imposibil sa vad un nor alb doar ca pe un simplu nor - mereu (dar absolut mereu) vad o forma in el: un cap, o barca, o inima, etc..
3. Cand eram mica-mica si ma intreba cineva ce vreau sa fiu cand o sa cresc mare, le spuneam tuturor: doctorita - fiind puternic convinsa ca alta cale pentru mine nu exista. Si uite - ce departe de asta sunt acum :)
4. Imi place mirosul hainelor curate (mai nou am descoperit ca imi place mirosul din Laundry - atat de mult ca uneori imi bag capul in incapere doar ca sa inspir 10 secunde acel miros.
5. Cand eram mica am adorat desenele si muzica din Sandy Bell
6. Imi plac maimutele si dintotdeauna mi-am dorit o maimutica a mea. Maimutele nu sunt doar dragalase, sunt si inteligente - pentru cine nu crede, recomand filmuletul acesta.
7. Nu m-am indragostit niciodata la prima vedere (poate eventual de la a doua, a treia, etc. )
   

Sunt curioasa cate din cele de mai sus v-au fost cunoscute ...
si pentru ca acum exista persoane care stiu cate ceva despre mine, le provoc pe Irina si pe Adelle la acelasi lucru (girls, it is a must!)

Primul Oscar castigat (2)

Trebuie sa termin istorioara cursului:

Day 2 - 02 Aprilie
- plini de entuziasm, toti din echipa am inceput ziua in forma. La prima ora, fiecare echipa a avut de facut o mica sceneta despre ce a invatat din prima zi. Atunci am realizat ca nu am fost singurii care au avut probleme de time-management si de comunicare. Dar ne-am mobilizat si ne-am impartit taskurile, eu am desenat posterul - nu e calitate prea buna dar ideea era ca noi, echipa K, suntem conquerors pt ca sustinem research-ul in medicina - in felul acesta eradicam bolile care afecteaza omenirea, iar salvand vieti, oamenii vor salva la randul lor planeta.. stiu, suna putin SF dar o idee mai desteapta nu am avut din cauza discutiilor controversate din ziua precedenta. In imagine este un super hero care de fapt urca un zid (un fel de spiderman), fiecare caramida este o boala ce a fost eradicata (varicela, tuberculoza, etc).
Scenaristii au scris scenariul, noi fetele am lucrat la flyers (desigur cat mai glittering posibili), la fund raising am reusit sa strangem 15,000 lire dar a fost batalie mare. Am hotarat sa vindem 2000 de dvd-uri la pretul de 9.99 lire bucata.. deci bani aveam de-acum suficienti - puteam sa jucam toti ca personaje in film (fiecare actor anonim costa 1000 de lire).
Scriu mai jos articolul din jurnalul Variety publicat imediat dupa fund raising si care este legat de activitatea noastra:

"Konquerors Muster Army to Save the World"
"In a rush move, the Konquerors are promoting their 'completely new theory' for which they have 'no evidence at all'. They claim that medical research will solve all problems of disease, and that the average person will therefore suddenly become part of a 'new army, revolutionising the world'. By raising public awareness of medical research, they hope the public will raise up as a rainbow warriors to help save the environment. The Konquerors are sponsored by Happy-G-Lucky Biofuels, who are involved in a cash-for-honours scandal"

Evident, ati remarcat nota sarcastica :D mie personal mi-a placut articolul scris despre alta echipa si care suna cam asa:
"Team L yesterday made some highly controversial claims that the solution to the nuclear waste problem was to launch it into space; destination Mars. Doomsday Scientist/Astronomer, prof. Gemini Quark was quick to remind us that if the rocket propelling this toxic waste into space was to explode in the troposphere, this could spell the end for mankind. Team L, who refused to reveal the name of their upcoming movie release, made some outlandish remarks stating the only nuclear-related problem has been Cernobyl and that there was no use entering into discussion on the matter because the public were not aware anyway. Despite these dubious claims, we are all looking forward to seeing what promises to be a highly motivating and thought-provoking film that challenges us all to think carefully about our future behavior"

Pentru ca Tim (cameraman) a disparut si nu s-a prezentat la filmari, a trebuit sa joc eu rolul lui camera woman... Quite fun: am filmat la spital, in laboratoarele de cardiologie ale facultatii, in parc, pe holurile cladirilor (ni s-a zis ca nu avem voie sa filmam decat in campus si in perimetrul University of Manchester - sa avem grija la ce includem in decor ca sa nu fim acuzati de copyright -- btw: aici chiar se tine cont serios de asta - nici macar reclama mascata nu se face.. ) . Filmarile au fost insotite de cele mai hazlii momente, incepand cu mirarea celor din laboratoare cand repetam scenele de cate 5 ori pentru ca nu ne puteam stapani sa nu izbucnim ca niste copii de 3 ani in ras.. Dupa vreo 3 ore in care am reusit sa filmam 15 minute - o conferinta de presa unde am incercat sa tragem cu urechea la ce se intampla in echipele concurente, un team reinforcement si o analiza a zilei, am plecat toti obositi inspre casa.

- Day 3 - 03 Aprilie -- Premiera filmelor
- din motive 'tehnice' am intarziat in ultima zi - totusi colegii mei s-au bucurat atat de mult cand am ajuns!!! credeau ca i-am parasit si eu, cum ne-a parasit Tim cu o zi in urma.. asadar, am trecut urgent la treaba - trebuia facut montajul... alegerea muzicii a fost episodul cel mai haios, am incercat de la muzica tampita pana la scartaituri de usa, strigat de stafii, fluierat de tren, etc :) e funny sa vezi aceeasi imagine pe sound diferit - ori iti vine sa plangi ori sa razi ca un isteric.
Montajul a fost activitatea cea mai indelungata. Intre timp, fetele au lucrat la coperta DVD-ului si la prezentarea filmului, facuta sub forma de poveste parodie: "Once upon a time, there were...." + content + "and they lived happily after".
In sfarsit, dupa montaje, mult asteptata premiera!! Nu am iesit cel mai bun film dar cea mai buna prezentare a filmului si am luat Oscar !!

Toata activitatea a fost un succes - in curand o sa pun si poze, trebuie doar sa le primesc de la colegii mei de echipa.
si ca PS: am primit si prima mea diploma de la Univ din Manchester - diploma pe care am pus-o la panoul de onoare din camera mea :d

Primul Oscar castigat (1)

Imi este foarte foarte somn dar am decis sa va povestesc evenimentele cu adevarat importante din ultimele zile. Maria (adica eu) s-a hotarat sa se inscrie la un seminar care se organizeaza la nivel national, se cheama: "Developing the Postgraduate Manager" - stiu, LOL - nu prea mai suna cu ceea ce afirmam atunci cand eram in tara.. Dar nevoile oamenilor se schimba constant si in plus, pana nu incerci ceva, nu ai de unde stii daca iti place sau nu. Asa ca am hotarat sa give it a go - si am fost tare incantata ca am fost acceptata (concurenta a fost Mare!). Seminarul s-a desfasurat de fapt suv forma unui intensive training and practice, pus la cale de several Research Councils in UK in colaborare cu GradSchool of UK. Bon - sa o iau cu inceputul:

DAY 1 - marti, 1 aprilie
- am aterizat cu greu in cladirea unde se desfasura event-ul - toata lumea era in sala de receptie la cafele si cookies. Nu am recunoscut nici macar o fatza cunoscuta asa ca m-am gandit din start - pfai sa vezi ce boring o sa fie! cu cine povestesc eu?? asa ca m-am asezat si mi-am baut linistita cafeaua. langa mine s-a asezat un tip dragut foc, cu ochii... albastri :) si mi-a zis ca el m-a vazut prin facultate.. ca e si el la Computer Science. Yeee - bucurie mare - mi-am zis: gata, prin solidaritate profesionala, deja am un prieten. Asa ca am intrat in sala unde se desfasura prima activitate si ne-am asezat unul langa altul. Surprize-Surprize (nu cu Andreea Marin Banica - ci cu Jim Boran, directorul programului), am fost impartiti in 6 grupe dupa un asemenea algoritm in care sa se asigure ca daca 2 persoane din intamplare se cunosteau si drept urmare s-au asezat una langa alta, atunci they'll make sure they split them into different teams. Genial - m-am gandit - dar la naiba, din nou nu o sa mai stiu pe nimeni - cu cine o sa lucrez eu in echipa?
- dupa ce ni s-a explicat care este scopul seminarului si cum se desfasoara activitatea, am fost anuntati ca reprezentam fiecare grupa cate o echipa de productie de filme si ca avem o tema, urmeaza sa ni se dea echipamentul si sa facem propriul nostru filmulet pe o tema data. Am radiat de fericire doar la gandul unei activitati creative, desfasurata in echipe, competitie, premii, Oscaruri!!!
- in cadrul primei activitati conceputa pt noi (cea de Team-Building) am constatat ca echipa mea era formata din 8 oameni: Tim (China - PhD in Physics), Li-Ju (Taiwan - PhD in Textiles), Tariq (Jordan - PhD in Civil Engineering), Mohammed (Pakistan - PhD in Medicine - treating Alzheimer desease), Kelly (Irland - PhD in cardiovascular tissue), Lucy (UK - PhD in Pharmacy), Becky (UK - Univ of Oxford (i said; my God, she is smart!!!) - PhD in Chemistry) si eu (pt cine nu e clar inca: PhD in Computer Science). M-am ingrozit - ma gandeam cum naiba o sa deal-uim noi astia din domenii atat de variate un proiect atat de complicat care presupunea Budgeting, Marketing, Fund raising (v-ati prins, fondurile initiale nu acoperau nici jumate din costul echipamentului), Scenariul, decorul, conferinta de presa, si muuuulte altele.
- Activity 1: team building - a constat in construirea unui zid din caramizi de hartie, dupa specificatii foarte exacte. Am avut de construit un zid din 25 de caramizi, albe si rosii, in 25 de minute. In final, zidul trebuia sa fie auto-sustainable. Ca tot omul de stiinta, am stat noi si am proiectat caramizile sa fie intocmai cu cerintele, am desenat, am decupat, am indoit, am lipit.. am inceput sa lucram in echipa - quite fun! La finalul celor 25 de minute am realizat ca aveam doar 10 caramizi, pe cand echipa de langa noi construise zidul.... dezamagire - ceilalti au fost mai smart ca noi. Totusi, zidul lor nu a fost chiar atat de auto-sustainable pt ca testul a fost facut suflandu-se pente zid.. cand caramizile care nu au fost lipite bine au inceput sa cada :D asta ne-a mobilizat si am inteles ca produsul final al unei echipe trebuie sa fie un produs BUN nu construit din bucatele care unite all together nu formeaza un intreg solid. Lesson number one ca sa zic asa.
taskul 2 a fost sa construim o macheta de shield care sa ne reprezinte si sub care sa ne putem reuni cu totii atunci cand suntem under pressure :) O sa incerc sa adaug poze cu scutul construit de noi zilele urmatoare. Cele 2 task-uri ne-au aratat ca desi eram 8 oameni care nici macar nu facusera cunostinta inca, putem lucra foarte bine impreuna pt atingerea obiectivelor. Prezentarile au inceput destul de tarziu, in task-ul 3, unde ni s-a cerut sa impartim o plansa in 3 zone: 1) comfort 2) stretch 3) panic - urmand ca in fiecare sectiune sa completam fiecare cu ceea ce ne aduce fiecaruia confort, pe care nu le-am efectuat pentru ca nu avem skills sau aptitudini si cele de care fugim din start. La mine lucrurile au fost quite easy ca stiam ca in panic este: project progress meetings si avioanele :))) La sfarsitul taskului fiecare si-a prezentat plansa.. asa ne-am cunoscut unul pe altul... (nici nu a fost nevoie de o introducere initiala, ceea ce considerasem a fi bizar - uite ca exista si altenative de a face cunostinta cu oamenii)
- am facut diviziunea muncii si fiecare si-a ales un task din proiectul final care sa nu fie in zona lui de comfort ci mai degraba in cel de stretch (nu in zona de panica pt a nu distruge proiectul cu totul :D). Eu am ajuns pe Marketing si Advertising. Am inceput 'proiectul' cu tema: Is Research Going to Save the Planet? Asa ca step 1 era sa alegem o tema pentru film. Dupa ORE de discutii (e ciudat cum oamenii care nu se cunosc, atunci cand sunt pusi sa lucreze impreuna, vor sa isi cam impuna ideile personale si sa le ignore total pe cele ale celorlalti), am avut efectiv nevoie de ajutor extern pentru a ajunge la un punct comun, intrucat depaseam dead-line-urile asignate pt taskuri si noi eram inca la capitolul: Discutii - ce tema sa alegem? Asa ca solutia clasica a fost: Votam! Din nefericire - la vot: egalitate... Si unlike real life, unde nu cred ca managerii se gandesc vreodata sa dea cu banul - la noi situatia a fost atat de fara iesire incat daca Becky nu renunta la votul ei doar pentru salvarea situatiei, am fi aruncat si noi moneda...
Dupa atata waste ot time si energy ziua s-a incheiat cu un bufet si bautura multa in KroBar.

(to be continued)

Invataturi Zen

Azi am avut o lectie de spiritualitate asiatica - cultura Zen e fascinanta iar eu, inca o data in plus, ma declar super norocoasa ca am venit in UK si ca aici am avut ocazia sa cunosc astfel de oameni.
Ce am invatat azi:
- nu conteaza cauza din spatele a tot ce se intampla - important e procesul prin care trebuie sa trecem si ce invataturi putem trage din asta. Daca totusi nu simti ca ai invatat ceva nou, nu te ingrijora. Important e sa experimentam orice traire - fericire, suferinta, deceptie, incantare, frica, admiratie, respect, autocunoastere... mi s-a zis ca altfel viata ar fi boring.. cum ar fi sa mananci dulciuri in fiecare zi? sau sa manaci sarat in fiecare zi? sau doar amar? pana la urma diversitatea ne face sa apreciem intregul proces. Se spune ca ar trebuie sa multumesti fiecarui om care te-a pus intr-o situatie netraita pana atunci. Pentru ca ti-a fost profesor de viata.
- sunt oameni care iti intind un cutit. ce faci cu el? il iei - e foarte ascutit - te tai la mana.. te doare - rau.. now what? infigi cutitul in tine cat mai adanc? sau decizi sa arunci cutitul cat mai departe? rana e acolo inca - ce faci cu ea? nu te mai poti intoarce la momentul cand ai decis sa iei cutitul.. tot ce poti face e sa accepti rana.. si poti incerca sa o vindeci mai repede.
- exista oameni, situatii sau intamplari care ne trag inspre trecut. daca stai cu fata la trecut, nu poti vedea ca in spatele tau e viitorul. poate fi orice out there - depinde de tine sa alegi: ma agat mereu de ce a fost in trecut? sau decizi sa stai pe loc (prin asta nu iti traiesti nici prezentul!) si nu mergi mai departe? (hint - by choosing past, u might miss all the goodies out there!!)
- un yogin incearca sa stea in pozitia de meditare (lotus) 5 minute - si dupa primul minut picioarele incep sa doara - iar durerea creste cu fiecare secunda si se gandeste: 'Nu mai pot trai cu durerea aceasta' Daca ar intinde piciorul durerea ar putea disparea - dar frica de durere si fuga dupa solutii pentru eliberare nu e o buna metoda. Pentru ca in urmatorul minut in aceeasi pozitie, durerea revine - ce face? O ia de la capat? Nu. Si atunci isi spune: piciorul acesta e al meu. Doare? da, doare.. dar daca e al meu, inseamna ca asculta de mine. Si-atunci comanda pleaca din creier: durerea e acolo, dar accept-o! Nu fa nimic. Culmea e ca desi durerea persista in picior, nu mai e transmisa inapoi ca un tipat inspre creier... dupa alte 5 minute durerea creste si din nou piciorul se plange: 'Iar doare! de data aceasta chiar nu mai pot suporta durerea' Si din nou acceeasi comanda: obisnuieste-te cu durerea - las-o sa fie acolo.. accept-o. Si piciorul asculta si resimte senzatia de durere din ce in ce mai slab.. Freaky nu? :)
ei bine, partea interesanta acum urmeaza - sunt ganduri care ne lovesc mintea si ne invadeaza in fiecare zi.. nu le vrem acolo si tot ce ne dorim este ca ele sa dispara. Dar gandurile ciocane la usa mintii si tu strigi: 'Plecati! nu va vreau!' iar ele aud si stiu ca esti dupa usa - asa ca deschid pur si simplu usa si intra. Si incerci sa le dai afara - acum deja e un efort destul de mare - dar ele nu pleaca atata timp cat stiu ca esti acolo si ca le dai importanta, cat se simt bagate in seama. Vor sa stea tot mai mult. Ce sugereaza inteleptii Zen? gandurile negre bat la usa mintii - nu raspunde! observa ca sunt acolo dar ignora-le. Ele vor batea a doua oara - nu raspunde - auzi a treia oara bataia in usa - stii ca sunt acolo, aproape ca le simti - si ai sa ai surpriza ca ele ciocane din ce in ce mai rar si mai incet.. apoi pleaca... daca bat din nou a doua zi, ia-o de la capat: Nu raspunde.
Chiar daca in vreo zi ele intra acolo - observa-le doar, nu riposta - doar lasa-le in pace.
In Zen se spune ca energia ce se emana din interactiune e mai puternica decat energia care se emana cand pur si simplu alegi sa nu raspunzi. Daca ceva te loveste - accepta lovitura - nu trage la randul tau un pumn. Daca ceva pune presiune pe tine - nu incerca sa ii rezisti - accepta presiunea - efortul este mult mai mic decat cel pe care l-ai depune pentru a-i rezista...
- povata: in loc sa te simti rau si prin asta sa ii faci si pe altii sa se simta rau, fii fericit si fa-i prin aceasta si pe cei din jurul tau sa fie fericiti! :)
(eh does it sound a bit familiar cu ceea ce scriam acum 1 saptamana? - alta cultura, acelasi mesaj.. )

(to be continued)

HAPPYYYYY

Dragilor, AM CASTIGAT LA LOTERIA VIZELOR!!!!!