Sunt melancolica, plictisita, visatoare, un amalgam de senzatii si un apetit pentru calatorii.. cred ca Holland Trip nu a facut decat sa imi reaminteasca cat de happy sunt cand calatoresc. Si da, am reusit sa mentin performanta pe care am initiat-o in 2001: aceea de a nu trece 1 an in care sa nu fi vizitat macar o tara noua.. so I did it this year too.. dar parca nu e suficient: MAI VREAU!
Bilant Bifate:
--------------
Belgia - Bruxelles
Luxembourg - Luxembourg
Franta - Paris, Marseille, Nice, Cannes
Austria - Viena
Ungaria - Budapesta
Italia - Venice, Verona, Alpi
Monacco - Monacco
Spania - Barcelona, Madrid
Portugalia - Lisbon, Fatima, Estoril
Germania - Nurnberg, Ingolstadt
Cehia - Praga
Malta - La Valletta
Bulgaria - Varna, Golden Sands
Olanda - Den Haag, Amsterdam, Utrecht, Delft
Anglia - London, Manchester, Liverpool, Leeds, Sheffield, Chester, Birmingham, Blackpool
Wales - Conwy, Llandudno
United States - Phoenix (Arizona), Las Vegas (Nevada), Los Angeles (California), Hollywood (CA), Santa Monica (CA), Beverly Hills (CA), Scottsdale (AZ), Grand Canyon (Nevada)
In plan:
1) tarile nordice: Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca
2) Estonia, Letonia si Lituania
3) Polonia, Slovacia si Ucraina
4) Fostele tari Yugoslave
5) Grecia + Turcia + Cipru +Albania - un tur cu Yannis, Hara, Joachim si Elton
6) Irlanda - e pe vine!! Scotia la fel, soon to be
Deocamdata asta imi e target-ul, sper sa pot bifa toata Europa pana in 2010. Apoi incep Asia si Africa - daca o sa fiu in schedule.
Tuesday, September 30, 2008
Titlu nemeritat
Am primit azi urmatorul email:
Dear Dr. Dumitriu, We found your resume very interesting and I would like to proceed with an interview in the following weeks. Could you provide a phone number, a several times and dates for this? Best Regards, Manuel Cebrian
Ce sa mai zic.. se pare ca nici macar nu trebuie sa mai termin MPhil-ul :)
Dear Dr. Dumitriu, We found your resume very interesting and I would like to proceed with an interview in the following weeks. Could you provide a phone number, a several times and dates for this? Best Regards, Manuel Cebrian
Ce sa mai zic.. se pare ca nici macar nu trebuie sa mai termin MPhil-ul :)
Monday, September 29, 2008
Another Venice
M-am intors din Olanda, unde am stat 4 zile si unde as mai fi stat probabil inca vreo 4 luni daca nu cumva vreo 4 ani sau mai bine.. da, mi-a placut in Olanda - mi-a placut atat de mult incat am uitat ca acum ceva timp credeam ca locul meu favorite este Barcelona. Mdea, mi-a placut si Venetia cam la fel de mult, mi-a placut si California, Londra ramane in continuare un oras plin de farmec, dar in Olanda mi-a placut totul inca de la contactul cu oamenii din aeroport. Evident, prima persoana pe care am cunoscut-o a fost in tren, un controlor mulatru (nu ma pot abtine sa nu scriu ca era si foarte handsome) care mi-a dat primele lectii despre cultura olandeza: fumatul de marijuana in coffeeshops :D am bagat la cap lectiile si am coborat la destinatia mea: Delft un orasel tare dragut de langa Haga (Den Haag). Desi stiam ca in Olanda bicicletele sunt foarte populare, a vedea in gara 'parcari' intregi de biciclete - sute probabil - e destul de ciudat, mai ales pentru ca ma intrebam: cum naiba stie omul unde a parcat bicicleta, atunci cand se intoarce la ea? mi se pare ca ai cauta acul in carul cu fan. Insa pe biciclete am vazut fete in costum si cu tocuri de 10 cm, barbati cu cravata si cu pantaloni la dunga, cupluri (el pedala, ea pe portbagaj in spate), am vazut the city bikes care au cosurile acelea pe ghidon unde iti poti pune cumparaturile. Delft e un orasel tare simpatic, probabil tipic olandez, cu multe canale, poduri, piatete, biserici cu turn si muuulte muuulte terase in aer liber.Am vizitat si Haga, care m-a lasat placut impresionanta: totul acolo are stil. Am fost intr-unul din cele mai frumoase restaurante/pub ever, am baut o bere dutch si am colindat magazinele de pe 'Long Foot' street, am vazut castelul/palatul reginei precum si cladirea guvernului. Johan si Adina au fost niste gazde perfecte, m-am simtit atat de bine la ei!!
A doua zi am luat trenul spre Rijswijk - o alta splendoare de oras, very high life because it is very corporate, lots of business parks and technological parks. Transport cu tramvaiul, very clean and tidy, direct pana in Haga. Am luat trenul din Haga inspre Utrecht unde era cat pe ce sa intarziu la un eveniment pe care l-am asteptat de ani de zile: intalnirea cu colegii mei din Oracle Olanda... desi veneam direct de pe drum si eram imbracata in hainele mele de scandal (a se citi turist care isi baga picioarele, cu tenesi si jeansi largi si un tricou care atarna pe mine) am reusit pentru a nu stiu cata oara performanta de a ma schimba rapid, in 5 minute, intr-un toillet - acum am devenit experta, dupa experienta interviu Londra unde in 5 minute m-am schimbat din jeansii de scandal in costumasul meu la 4 ace, cu camasa apretata si pantofi cu toc, plus ca mi-am mai desfacut si parul si mi-am tras un machiaj business-like. Asa, deci sa revin: semi-stincky (as they guys have said that they will accept me as that) m-am imbracat in ceva casual in gara din Utrecht, m-am intalnit cu Lavi pe care nu am mai vazut-o de mai bine de 9 luni (so imagine 2 ppl hugging and crying of joy in gara, la revedere), mi-am tarait trollerul meu cel portocaliu (hey, it is a sign I LOVE HOLLAND) prin centrul Utrechtului. De cum am iesit din gara, am fost placut impresionata sa constat ca totul in oraselul acesta cu aer medieval arata ca in Venetia: canale, poduri, terase, restaurante, magazinase mici cu de toate, o atmosfera greu de imaginat in ploioasa mea Anglia. Evident, am avut parte de vreme buna. Intalnirea cu colegii a fost de zile mari, am fost tratata ca o regina la restaurantul unui hotel de 5 stele (thank you guys for your incredible hospitality!), apoi am plecat cu Lavi (si cu trollerul meu cel portocaliu, evident) la un chef aflat pe aceeasi strada cu restaurantul. Joy! Aici i-am cunoscut pe prietenii Laviniei, mexicani, spanioli, nemti, englezi, italieni, a mixture of international students but no dutch! In seara respectiva am aflat din mai multe surse de data asta, while we were smoking weed and had lots of laugh - oh yeah, I did it baby!! - despre faptul ca si acolo, ca si in Anglia, olandezii sunt prieteni cu olandezi si apoi there is the rest of the people: the international community. Oh well, de ce imi suna cunoscut? Pentru ca eram putin high i think, am ras aproape din orice.. Cheful s-a terminat destul de tarziu si dupa ce am indurat un frig cumplit asteptand un taxi, pe la 4 dim am ajuns la destinatie: Lavi's place. Lavi's place este in campus si mie una mi-a placut tare tare mult. Un living tare dragut si spatios, cu un balcon maaaaaaare (la care eu doar pot visa pt ca in Manchester nu imi amintesc sa fi vazut vreun hall cu balcon sau terasa) unde am avut coffee-ul si tigara de dimineata. Sambata am pornit spre Amsterdam, pe bicicleta (lavi sofer, eu pasager pe portbagaj). Am 'parcat' bicicleta in centru, apoi am luat-o pe stradute pe jos pana la gara. Intr-o jumatate de ora by train eram deja in the famous Amsterdam. Era deja noapte, asa ca destinatia initiala a fost the Red Light district. Aici plin de turisti, mainly men, evident, cartierul fiind celebru pentru fetele din vitrina. Am vazut unii care intrau altii care ieseau de la fetite, unul din ei tare ametit probabil dupa experienta, se uita ba in stanga, ba in dreapta, nu stia incotro sa o apuce.
Amsterdamul miroase a marijuana, hasis si orice altceva mai au de vanzare in the coffeeshop, e plin de lumina pana si noaptea, are niste terase impresionante, cluburi si mai si, toata lumea se simte bine, danseaza si canta. Am ramas in cluburi pana la 3 dimineata, apoi pe cel mai mare frig am luat-o inapoi inspre gara unde am asteptat trenul care sa ne duca inapoi in Utrecht. Din gara, pe jos pana la bicicleta, mi-au inghetat mainile, apoi pe bicicleta la 4 dimineata inspre casa, acostate de 2 studenti care aveau chef de conversatie.. noi da-i inainte pe pista de biciclete.
Am cunoscut-o pe Julie, de care mi-a placut tare tare mult, am vazut si facultatea din Utrecht care nu mi-a placut deloc (so no regrets about my decision to go study in Manchester). Un capucino pe o terasa langa canal, unde am vazut trip boats dar si gondole, mai lipsea probabil un gondolier care sa cante cantonetele si era aceeasi atmosfera din Venetia.
Ceea ce are Olanda si totusi nu am vazut in Venetia sunt the happy cows, morile de vant atat de frumos colorate si canalele paralele unde poti sa ancorezi si sa dormi peste noapte.
Una peste alta, Olanda e o tara absolut fantastica unde m-as intoarce oricand cu placere, asa ca o recomand cu caldura tuturor celor care se gandesc inca unde ar putea sa isi faca urmatorul concediu.
A doua zi am luat trenul spre Rijswijk - o alta splendoare de oras, very high life because it is very corporate, lots of business parks and technological parks. Transport cu tramvaiul, very clean and tidy, direct pana in Haga. Am luat trenul din Haga inspre Utrecht unde era cat pe ce sa intarziu la un eveniment pe care l-am asteptat de ani de zile: intalnirea cu colegii mei din Oracle Olanda... desi veneam direct de pe drum si eram imbracata in hainele mele de scandal (a se citi turist care isi baga picioarele, cu tenesi si jeansi largi si un tricou care atarna pe mine) am reusit pentru a nu stiu cata oara performanta de a ma schimba rapid, in 5 minute, intr-un toillet - acum am devenit experta, dupa experienta interviu Londra unde in 5 minute m-am schimbat din jeansii de scandal in costumasul meu la 4 ace, cu camasa apretata si pantofi cu toc, plus ca mi-am mai desfacut si parul si mi-am tras un machiaj business-like. Asa, deci sa revin: semi-stincky (as they guys have said that they will accept me as that) m-am imbracat in ceva casual in gara din Utrecht, m-am intalnit cu Lavi pe care nu am mai vazut-o de mai bine de 9 luni (so imagine 2 ppl hugging and crying of joy in gara, la revedere), mi-am tarait trollerul meu cel portocaliu (hey, it is a sign I LOVE HOLLAND) prin centrul Utrechtului. De cum am iesit din gara, am fost placut impresionata sa constat ca totul in oraselul acesta cu aer medieval arata ca in Venetia: canale, poduri, terase, restaurante, magazinase mici cu de toate, o atmosfera greu de imaginat in ploioasa mea Anglia. Evident, am avut parte de vreme buna. Intalnirea cu colegii a fost de zile mari, am fost tratata ca o regina la restaurantul unui hotel de 5 stele (thank you guys for your incredible hospitality!), apoi am plecat cu Lavi (si cu trollerul meu cel portocaliu, evident) la un chef aflat pe aceeasi strada cu restaurantul. Joy! Aici i-am cunoscut pe prietenii Laviniei, mexicani, spanioli, nemti, englezi, italieni, a mixture of international students but no dutch! In seara respectiva am aflat din mai multe surse de data asta, while we were smoking weed and had lots of laugh - oh yeah, I did it baby!! - despre faptul ca si acolo, ca si in Anglia, olandezii sunt prieteni cu olandezi si apoi there is the rest of the people: the international community. Oh well, de ce imi suna cunoscut? Pentru ca eram putin high i think, am ras aproape din orice.. Cheful s-a terminat destul de tarziu si dupa ce am indurat un frig cumplit asteptand un taxi, pe la 4 dim am ajuns la destinatie: Lavi's place. Lavi's place este in campus si mie una mi-a placut tare tare mult. Un living tare dragut si spatios, cu un balcon maaaaaaare (la care eu doar pot visa pt ca in Manchester nu imi amintesc sa fi vazut vreun hall cu balcon sau terasa) unde am avut coffee-ul si tigara de dimineata. Sambata am pornit spre Amsterdam, pe bicicleta (lavi sofer, eu pasager pe portbagaj). Am 'parcat' bicicleta in centru, apoi am luat-o pe stradute pe jos pana la gara. Intr-o jumatate de ora by train eram deja in the famous Amsterdam. Era deja noapte, asa ca destinatia initiala a fost the Red Light district. Aici plin de turisti, mainly men, evident, cartierul fiind celebru pentru fetele din vitrina. Am vazut unii care intrau altii care ieseau de la fetite, unul din ei tare ametit probabil dupa experienta, se uita ba in stanga, ba in dreapta, nu stia incotro sa o apuce.
Amsterdamul miroase a marijuana, hasis si orice altceva mai au de vanzare in the coffeeshop, e plin de lumina pana si noaptea, are niste terase impresionante, cluburi si mai si, toata lumea se simte bine, danseaza si canta. Am ramas in cluburi pana la 3 dimineata, apoi pe cel mai mare frig am luat-o inapoi inspre gara unde am asteptat trenul care sa ne duca inapoi in Utrecht. Din gara, pe jos pana la bicicleta, mi-au inghetat mainile, apoi pe bicicleta la 4 dimineata inspre casa, acostate de 2 studenti care aveau chef de conversatie.. noi da-i inainte pe pista de biciclete.
Am cunoscut-o pe Julie, de care mi-a placut tare tare mult, am vazut si facultatea din Utrecht care nu mi-a placut deloc (so no regrets about my decision to go study in Manchester). Un capucino pe o terasa langa canal, unde am vazut trip boats dar si gondole, mai lipsea probabil un gondolier care sa cante cantonetele si era aceeasi atmosfera din Venetia.
Ceea ce are Olanda si totusi nu am vazut in Venetia sunt the happy cows, morile de vant atat de frumos colorate si canalele paralele unde poti sa ancorezi si sa dormi peste noapte.
Una peste alta, Olanda e o tara absolut fantastica unde m-as intoarce oricand cu placere, asa ca o recomand cu caldura tuturor celor care se gandesc inca unde ar putea sa isi faca urmatorul concediu.
Saturday, September 27, 2008
Dependenta Y!
Au aparut primele victime ale messengerului la Socola
de Marta Vieru
Au aparut deja primele victime ale progresul informatic. Patru ieseni, cu varste intre 19 si 27 de ani, au ajuns la Spitalul Socola din cauza dependetei de messenger. Iar situatia s-ar putea transforma intr-un adevarat fenomen in conditiile in care mai ales adolescentii isi petrec tot mai multe ore in fata calculatorului, comunicand cu prietenii virtuali dintr-o lume virtuala.
In ultimele sase luni, la Spitalul de Psihiatrie Socola au ajuns patru ieseni cu o dependenta mai putin obisnuita: de messenger. Si nu este vorba de adolescenti, ci de patru adulti, cu putere de discernamant, care au ajuns sa utilizeze acest serviciu de Internet in mod excesiv. De altfel, unul dintre ei, un iesean de 22 de ani, a ajuns, pur si simplu, sa nu se mai poata dezlipi de calculator zile intregi. "Dependentii de messenger care au ajuns la noi sunt toti din mediul urban si au varste cuprinse intre 19 si 27 de ani. Dintre cei patru, numai unul a venit din proprie initiativa, ceilalti trei fiind adusi fie de parinti, fie de soti", a spus dr. Virginia Marinescu, medic primar la Spitalul Socola.
Singurul pacient care a venit din proprie initiativa sa ceara ajutor este o ieseanca in varsta de 27 de ani, al carei sot este plecat mai tot timpul, in interes de serviciu. "Tanara a ajuns la noi extrem de obosita. Nu mai putea sa doarma, avea dureri de cap, insomnii, oboseala continua si ii scazuse capacitatea de concentrare. Este casatorita, nu are copii, este o persoana intelectuala, insa, cum statea foarte mult singura, a inceput sa petreaca mult timp in fata calculatorului. A ajuns sa petreaca pe messenger chiar si 10-12 ore pe zi si sa piarda chiar si noptile. In urma investigatiilor, am eliminat alte afectiuni psihice cum ar fi depresia, atacul demential si neuroestenia si am ajuns la concluzia ca este vorba de o dependenta de messenger", a precizat dr. Marinescu. Factorul declansator al acestui tip de dependenta este dorinta de comunicare si singuratatea, ieseanca de 27 de ani primind tonice, medicatie pentru a putea dormi si recomandarea de a urma sedinte de psihoterapie, pentru a invata cum sa-si umple timpul liber: "Sunt pacienti care singuri incep sa renunte la messenger, insa, in cazul unei paciente de 19 ani, parintii au fost cei care i-au scos calculatorul din camera".
de Marta Vieru
Au aparut deja primele victime ale progresul informatic. Patru ieseni, cu varste intre 19 si 27 de ani, au ajuns la Spitalul Socola din cauza dependetei de messenger. Iar situatia s-ar putea transforma intr-un adevarat fenomen in conditiile in care mai ales adolescentii isi petrec tot mai multe ore in fata calculatorului, comunicand cu prietenii virtuali dintr-o lume virtuala.
In ultimele sase luni, la Spitalul de Psihiatrie Socola au ajuns patru ieseni cu o dependenta mai putin obisnuita: de messenger. Si nu este vorba de adolescenti, ci de patru adulti, cu putere de discernamant, care au ajuns sa utilizeze acest serviciu de Internet in mod excesiv. De altfel, unul dintre ei, un iesean de 22 de ani, a ajuns, pur si simplu, sa nu se mai poata dezlipi de calculator zile intregi. "Dependentii de messenger care au ajuns la noi sunt toti din mediul urban si au varste cuprinse intre 19 si 27 de ani. Dintre cei patru, numai unul a venit din proprie initiativa, ceilalti trei fiind adusi fie de parinti, fie de soti", a spus dr. Virginia Marinescu, medic primar la Spitalul Socola.
Singurul pacient care a venit din proprie initiativa sa ceara ajutor este o ieseanca in varsta de 27 de ani, al carei sot este plecat mai tot timpul, in interes de serviciu. "Tanara a ajuns la noi extrem de obosita. Nu mai putea sa doarma, avea dureri de cap, insomnii, oboseala continua si ii scazuse capacitatea de concentrare. Este casatorita, nu are copii, este o persoana intelectuala, insa, cum statea foarte mult singura, a inceput sa petreaca mult timp in fata calculatorului. A ajuns sa petreaca pe messenger chiar si 10-12 ore pe zi si sa piarda chiar si noptile. In urma investigatiilor, am eliminat alte afectiuni psihice cum ar fi depresia, atacul demential si neuroestenia si am ajuns la concluzia ca este vorba de o dependenta de messenger", a precizat dr. Marinescu. Factorul declansator al acestui tip de dependenta este dorinta de comunicare si singuratatea, ieseanca de 27 de ani primind tonice, medicatie pentru a putea dormi si recomandarea de a urma sedinte de psihoterapie, pentru a invata cum sa-si umple timpul liber: "Sunt pacienti care singuri incep sa renunte la messenger, insa, in cazul unei paciente de 19 ani, parintii au fost cei care i-au scos calculatorul din camera".
(Acest articol a fost preluat de pe site-ul unui ziar iesean)
PS: eu am reusit sa ma vindec de dependenta ;)
Tuesday, September 23, 2008
Sunday, September 21, 2008
More wisdom
How can someone really say they are in love with a specific person? They are only in love with the anticipation of the emotions they are addicted to.
Most people when they get into the chaos, give up hope and go back to the old, false securities.
But isn't that funny: what we are most afraid of is what thrills us the most.
Most people when they get into the chaos, give up hope and go back to the old, false securities.
But isn't that funny: what we are most afraid of is what thrills us the most.
Sunday, September 14, 2008
Out of this world temporary
Am plecat.. in vacanta.. pentru mult timp. Nu am acces la net, nici la telefon, nici la nimic... but don't worry, o sa imi anunt reaparitia ;)
Scott's Wisdom
"Beware of the truth... Although much sought after, truth can be dangerous to the seeker. Myths and reassuring lies are much easier to find and believe. If you find a truth, even a temporary one, it can demand that you make painful changes. Conceal your truths within words. Natural ambiguity will protect you then." (S.C.W)
Saturday, September 13, 2008
Shinny weather (in my heart)
Mi-am pastrat casa, de unde am vazut cele mai frumoase apusuri, proiectul meu de la scoala merge cum nu se poate mai bine, am tone de idei, rezultatele sunt promising, am chef de scris si scriu cu spor, mi-am facut prieteni noi, am pierdut un prieten dar am castigat alt prieten cu care rad si ma simt foarte bine, am pierdut o colega de apartament dar am castigat una care e muuuult mai haioasa si pe gustul meu... azi ploua in Manchester dar in inima mea e Soare.
Adaugare: vreau sa imi iau pisica! in urma cautarilor rezultatele sunt urmatoarele: aici ca sa faci rost de o pisicuta, trebuie sa scoti din buzunar intre 25 si 300 de lire :( ma gandesc la bietii pui care sunt aruncati in Romania in strada sau inecati.... si inca ceva: mi-e dor de Mica.
Adaugare: vreau sa imi iau pisica! in urma cautarilor rezultatele sunt urmatoarele: aici ca sa faci rost de o pisicuta, trebuie sa scoti din buzunar intre 25 si 300 de lire :( ma gandesc la bietii pui care sunt aruncati in Romania in strada sau inecati.... si inca ceva: mi-e dor de Mica.
Tuesday, September 9, 2008
Rain
Ieri am fost in Sheffield again, orasul acela imi aduce aminte de casa intr-un mod tare ciudat. Cand sunt acolo am impresia ca sunt in Sibiu sau pe stradutele din Sighisoara, desi nu exista o asemanare directa cu niciunul dintre orasele de acasa.
Tot ieri a fost Sf Maria (neimportant :( .. ) si azi vad din nou toti oamenii urati. In rest: prizoniera in rainy Manchester.
Sunday, September 7, 2008
Friday, September 5, 2008
Thursday, September 4, 2008
Short Update
Dupa cum am estimat, in ultima seara cu Elton a fost tristete, desi am incercat fiecare sa o facem o seara vesela: printre altele, deja l-am insurat cu sora colegei mele de apartament, mainly because colega (btw: inca nu ii stiu numele) a fost 'rezervata' de Joachim (citat Joachim: "your flatmate is mine, Elton can have her sister"). Si pentru ca nu suport despartirile de nici o culoare, nu pot decat sa scriu cateva cuvinte pe marginea acestui eveniment: este foarte foarte greu pentru oameni sa let it go. Orice.. de la o persoana, la o idee, un vis, un business, un job, anything. Si trebuie sa ai o gramada de curaj mai ales in decizii atat de greu de luat. Si o personalitate puternica care sa te tina ferm in decizia luata, sa nu te intorci inapoi sau sa regreti ca nu ai luat-o pe alt drum.
Eu inca ma lupt cu asta... Dar ca sa citez pe Elton: maybe it is all about the experience we gain here. And the people we meet.
PS: good reasons to keep me blogging: http://www.sciam.com/article.cfm?id=the-healthy-type&sc=rss
Eu inca ma lupt cu asta... Dar ca sa citez pe Elton: maybe it is all about the experience we gain here. And the people we meet.
PS: good reasons to keep me blogging: http://www.sciam.com/article.cfm?id=the-healthy-type&sc=rss
Wednesday, September 3, 2008
Synopsis
Am din ce in ce mai mult senzatia ca acest blog va deveni un fel de jurnal al experientei mele din UK asa ca incepand de azi o sa fac sinteze ale celor mai importante evenimente (just in case ca o sa ajung ramolita, sa pot reveni aici sa imi reimprospatez memoria).In week-end am fost in Tatton Park. Am plecat relativ tarziu de acasa datorita unui junghi in viata mea actuala: problema locuintei. Pe jumatate rezolvata, am pornit la drum - o jumatate de ora de condus, in sudul Manchesterului. Locul a fost absolut superb si ca sa nu o lungesc in vorbaraie o sa las pozele sa
vorbeasca. Pot doar sa spun ca: locurile de joaca pentru copii sunt fabuloase, mi-am dorit chiar sa mai fi fost copil, dar pentru asta tot 
am incercat vreo 3 leagane si vreo 2 poduri miscatoare; mansion-ul este genial daca vrei sa iti organizezi nunta acolo - locul arata efectiv ca intr-o poveste cu printi si printese la palat; am gasit cel ma frumos copac pe care l-am vazut vreodata, un castan atat de prietenos incat daca vorbea nu cred ca as fi ramas mirata - avea o craca precum un brat protector, care te leagana sa iti aline orice discomfort sau grija. Am zabovit mult in preajma lui.Parcul acesta este unul din putinele locuri din Greater Manchester care are o zona special destinata pentru BBQ. Eram nespus de curioasa sa vad cum sta treaba si am facut misto tot drumul pe tema aceasta - la fata locului am constatat urmatoarele: special amenajat inseamna de fapt ca este indeaproape supravegheat de niste paznici care se plimba in niste camionete unde au butoaie de apa, just in case ca ceva se intampla. Noi am fost avertizati ca nu folosim gratarul in mod corespunzator si ca ardem (distrugem) iarba. In plus, ni s-a oferit un pliant cu instructiuni clare despre cum se aprinde focul, cum se stinge si cum se procedeaza cu carbunii inainte de plecare :D da, evident, iti trebuie doctorat sa aprinzi si sa stingi focul.. oricum, aici lumea e excesiv de preocupata de masurile de siguranta.
Nu am apucat sa vizitez gradinile insa lacul si peisajul sunt desprinse dintr-o poveste, iar linistea nici nu te face sa banuiesti ca putin mai incolo dai de agitatia unui oras mare.
Duminica m-am odihnit - mi-am facut un obicei din a lenevi complet in week-end. A plouat, asadar nu am iesit deloc din casa. Luni mi-a venit colega noua de apartament: are 20 de ani si e studenta la medicina. Am cunoscut-o intr-un mod care avea sa prevesteasca multe: in loc sa descuie usa de la intrarea, a reusit sa ma blocheze in casa... asa ca a fost nevoie de interventii speciale sa descuiem usa :D Spre rusinea mea, nu i-am retinut numele. Asa ca ii spun deocamdata Ea. Ea este tare simpatica, plina de energie, un haos de om, dezorganizata, dezordonata, vorbareata, englezoaica, evident, cu urmatoarele hobby-uri: play-station-ul, Big Brother show (o, da, am aflat ca saptamana asta e marea finala! emotiiiiii) si muzica. Ea este o enciclopedie de formatii si albume si hit-uri. In rest.. toate numai de bine: ieri primul lucru, a spart un pahar, nu a adunat toate cioburile si s-a taiat la picior intr-o sticla. Apoi a ars mancarea. Azi episodul s-a repetat - de doua ori - dimineata a spart un ou care in loc sa ajunga in tigaie s-a imprastiat frumos pe tot aragazul; iar seara am gasit un carton pe care scria: 'Scuze pentru haosul pe care il gasesti in bucatarie. O sa curat mai tarziu, acum fug sa imi cumpar umerase'. E tare funny! :) Surprinzator, deocamdata nu ma afecteaza toate astea - deocamdata rad cu pofta si ca sa il citez pe bunul meu prieten Salam, ce nevoie mai am acum de pisica? (nu, nu, nu sunt rea deloc, pentru cine nu stie, intentionasem sa imi iau o pisica, pentru ca imi lipseste teribil Mica mea care ma facea mereu sa rad si ma scotea in 2 secunde din orice suparare sau stare proasta cu nebuniile pe care le facea)Azi vesti triste: m-a sunat Elton sa imi spuna ca renunta la doctorat, ca nu mai are chef, ca nu mai poate, ca nu are cum sa termine si ca rezultatele cercetarii lui sunt useless, asadar a luat hotararea sa plece acasa; peste doua zile; de tot si pentru totdeauna - UK-> a closed chapter :(( asta in conditiile in care peste cateva saptamani avea predarea lucrarii de dizertatie pentru doctorat. Am sperat ca e o gluma... dar se pare ca e foarte hotarat. o decizie incredibil de greu de luat, mai ales dupa 4 ani petrecuti cu un singur scop: get a PhD chiar daca asta inseamna sa renunti la viata ta normala. Un doctorat nu este atat de usor pe cat pare. Stiu foarte bine asta, pentru ca I've been and I am there - munca de research este absolut un cosmar, care iti mananca incet viata, daca nu ai 100% pasiune si dedicatie pentru ceea ce faci (iar eu am ajuns de mult la convingerea ca this type of work is not for me!!! desi ii apreciez de 1000 de ori mai mult acum pe cei care fac asta). Oricat am incercat sa il motivez, sa il conving, sa ii dau un boost, hotararea lui a fost luata. Si uite asa mai pierd un prieten, un om atat de important in viata mea din Manchester.......... nici nu pot sa imi inchipui cum o sa fie Halloween-ul fara el, sau Bonfire night, sau La Tasca, sau cafeaua de la Java Cafe. sunt chiar trista.. si mi-e frica.. mi-e frica sa nu ajung in aceeasi situatie ca el, sa realizez ca de fapt research-ul meu nu duce nicaieri (deja am toate semnele care pointeaza in directia asta) si o sa constat ca am pierdut timpul degeaba. Azi povesteam cu el ca nu e doar timp pierdut, ci si bani si nervi si muuuulti neuroni si stresul, si vacantele pe care le puteam face pe nu stiu unde.. giving up everything in spiritul cercetarii si al stiintei si al pionieratului...
Back home fara chef de nimic, maine e ultima noastra seara cu Elton si pentru ca Yannis e in Parma si Hara in Grecia, presimt ca o sa fie tristete mare. Si-asa cei trei muschetari vor ramane de joi doar doi: Joachim si Yannis. But the great friendship and our memories here will last maybe forever!
Subscribe to:
Posts (Atom)
