Festive Dinners

Memories

In ultimele 2 zile am fost invadata la propriu de o gramada de amintiri si senzatii traite cu muuult timp in urma - unele de cand eram copil, altele din scoala, liceu sau facultate, scene si evenimente la care nu cred ca m-am gandit niciodata dupa ce s-au intamplat, pana acum.. cand s-a deschis sertarul cu amintiri.
Pe ultima rasarita vreau sa o scriu pentru ca e una simpatica:
in anul 1 de facultate m-am inscris la clubul de teatru al facultatii. Dar nu m-am dus, din lipsa de timp..In anul 2, dupa festivalul de teatru organizat de SiSC (uniunea studentilor din Facultatea de Cibernetica, a carei membru activ eram), am hotarat ca trebuie sa dau o sansa teatrului, pentru ca imi placea mult prea mult. Si asa am inceput repetitiile, care erau de 2-3 ori pe saptamana, cate 4 ore. Mi se parea enorm de mult timp, avand in vedere proiectele interminabile pe care le aveam de facut pentru scoala, dar ma atragea atat de mult ideea de teatru incat am hotarat sa fac un sacrificiu. Tin minte ca prima repetitie a fost una din cele mai haioase: faceam exercitii de dictie si intrucat pe atunci nu aveam inca un mentor oficial, Eugen (unul din veteranii clubului) era 'seful' nostru. Dintre participanti mi-i amintesc pe: Petruta, Tavi, George, Eugen, George2, Gabi, Radu, si inca o fata pe care sincer nu imi amintesc cum o cheama - iar restul cred ca veneau on and off ca nu imi amintesc nici macar mutra lor. Prima repetitie a fost dupa cum am spus, dementiala. Radeam cu lacrimi si nu ne puteam aduna nici unul la exercitiile de dictie, faceam bascalie de fiecare sa vedem cat rezista sa pronunte corect. Evident, toti am terminat in rasete, nimeni nu si-a putut duce exercitiul pana la capat. Atunci am hotarat ca nu e doar pasiunea pt teatru, e si fun, so i gave it a go si am continuat sa merg. Dupa o vreme am facut rost de mentor, un actor la teatru, Calin nu mai stiu cum, juca la teatrul de comedie parca, cu el am dat apoi si proba pt piesa, pt ca s-a ales o piesa pe care sa o jucam in festival si nu toata lumea primea rol intrucat era o piesa pt o mana de personaje. Am trecut-o cu brio asa ca urma sa joc rolul unei slujnice indragostita de stapanul ei. Piesa, tot o comedie. Din vary motive, mie nu imi placea stapanul. Mi se parea la ora respectiva un tip libidinos. Stiu ca era doar un rol, dar de cate ori imi venea mie randul sa exersez, nu puteam sa intru in pielea personajului care trebuia sa se arunce in bratele tipului, sa ii faca nush ce declaratii si sa ii jure dragoste vesnica. Evident, totul intr-un mod ironic. Dupa vreo 8-10 saptamani, cred ca am abandonat. Nu ma vedeam deloc in pielea personajului pe o scena si mai ales in fata atator oameni, in cadrul unui festival. Norocul era ca aproape toti aveam un backup si nu i-am lasat chiar in coada de peste. Cel mai funny mi se pare acum motivul complet pueril pe care l-am invocat atunci: "Nu pot sa joc rolul unei slujnice proaste, o sa ma vada atatia oameni pe scena, cum o sa mai pot eu sa am o cariera in IT apoi?"
In realitate, motivele erau mai multe, principalul fiind ca nu imi placea rolul, al doilea ca proiectele pt facultate bateau la usa si eu eram in urma cu toate, pierdusem bursa si aveam nevoie de ea inapoi.
Oricum, la festival, tin minte ca mi-au dat lacrimile, pentru ca eu eram in public si mimam toate replicile pe care ar fi trebuit sa le dau daca eram eu in pielea personajului.
Oh well... partea interesanta a venit dupa spectacol. Cu 1 an in urma, in cadrul aceluiasi festival, ochisem eu 2 actori studenti din Galati, iar anul urmator au venit din nou sa participe. Surprize-surprize, nu mai stiu datorita carei conjuncturi, probabil petrecerea care s-a tinut dupa festival in Club Moxa, dar in seara respectiva imi trageam o gramada de ocheade cu unul dintre ei - ala dragut - Radu :D (bine-nteles ca i-am tinut minte si numele). Si desi in seara respectiva am avut un admirator care s-a tinut scai dupa mine toata seara, gandul meu si privirile mele il cautau pe Radu... cu care in seara aceea m-am tinut de mana :D si de care am fost atat de dezamagita cand mi-a spus ca are prietena acasa...

Cred ca imi e dor de anii de facultate - nu scoala de acum, ci anii aceia in care simteam totul altfel, viata era de un roz continuu, inima mea era always blue si pluteam intr-o continua exaltare.

Lollypop Girl

Cand eram mica faceam mereu rosu in gat si tratamentul era invariabil: injectii. In fiecare toamna si primavara stiam ce ma asteapta: acul si seringa de care imi era frica maxima. Plangeam de speriam toti doctorii si asistentele pt ca durea. Si durea si dupa injectie, ca nici nu puteam sa merg. Mama insa a gasit o metoda de a-mi distrage gandul de la durere: imi cumpara mereu cate ceva foarte foarte bun. Si acum tin minte ca mancam cu bucurie ciocolatica sau orice imi cumpara, dar lacrimile mi se scurgeau siroaie pe obraz.
[...]
Imi doresc ceva bun bun care sa imi distraga din nou gandurile.

Alexandra Burke

She is the winner of X Factor 2008 edition, she has a strong voice and her first clip was released today. It is already the Top Downloaded single in the history. Like Leona Lewis, this girl is gonna be a star.

Quote of the Day

"Fericirea e să fii în afara celor patru pereţi, să umbli, să cunoşti, să te amesteci cu lucrurile. Dacă te opreşti, te copleşeşte tot ceea ce e mai rău în tine. Omul nu a fost creat pentu a fi ţintuit pe un scaun, dar poate nici nu merită ceva mai bun." [Emil Cioran]

Coldplay Live

Before I find my words to describe something that seemed rather a fantasy or a beautiful dream, I let the videos speak, as I totally lost my voice last night.












What I thought it was unique is the fact that they came to sing in the public, so very close to the place where we were standing and Enrico, my friend, shot this:



This is how the band was asked to come back to sing one more time (I personally felt AMAZING singing aloud):

Nici nu stiu cum sa ii zic...

N-am pomenit niciodata despre oamenii din biroul asta unde lucrez (nu e locul meu de munca, e dept de Research al unei firme unde fac eu proiectul pentru scoala).
Well, suntem intr-un open space, cam 15 oameni si mult mai multe birouri.
De cand am venit aici am remarcat linistea deplina... oameni care nu interactionau unii cu altii decat in cazuri de 'forta majora'. De asemenea, am observat ca in pauzele de masa nu se intampla la fel ca acasa: oamenii pleaca separat sa manance, nu se intreaba unul pe altul daca vor ceva de jos, daca vor sa manance impreuna, daca, daca, daca, you know, that little chat care te face sa te simti o parte din colectivitate. La inceput am observat atenta ce se intampla, dar apoi m-am simtit izolata intr-o mana de oameni care traiesc si ei izolati. Unul singur parea altfel decat ei, un irakian stabilit aici de cativa ani. El a devenit un bun prieten intre timp. AAA, a mai fost o bulgaroaica, dar ea a plecat (a se citi a fost pusa pe liber, intrucat avea salariul prea mare pentru cheltuielile firmei - si dupa 17 ani petrecuti in firma, s-a hotarat ca este timpul sa fie rasplatita cu o concediere, locul eliberat urmand sa fie ocupat de cineva cu pretentii salariale ceva mai scazute, daca nu cumva juniorale).
Sa revin: amicul meu din irak era singurul caruia nu i se parea normal ce se intampla aici - lipsa de comunicare, individualismul, faptul ca nu mananca impreuna la pranz, ca atunci cand unul are ceva dulce nu imparte nimic cu nimeni..
Eu am fost atunci hotarata sa schimb aceasta atitudine asa ca am inceput exact ca acasa, sa intreb de cate ori ieseam afara daca vrea cineva ceva de jos. Se uitau mirati la mine si nimeni nu a vrut niciodata nimic. Apoi de cate ori imi cumparam mie ceva (biscuiti, ciocolata, portocale, struguri, WHATEVER), ma duceam eu sa le ofer, treceam pe la biroul fiecaruia. Unii luau, altii refuzau politicos, altii se uitau stramb la mine..
Pana la un moment dat, cand in locul bulgaroaicei a aparut un italian. Baiatul, ca noi, europenii: a inceput cu aceleasi intrebari: mergem la masa? si a inceput organizarea: marti la 12:00 mergem la japonezi, joi la 13:00 mergem la chinezi, si tot asa, pt o buna bucata de timp, sa incercam sa formam habit-urile. well... cat credeti ca a tinut toata incercarea? vreo cateva saptamani, s-a declarat un esec asa ca fiecare pleaca in continuare sa manance singur pe unde apuca.
Azi am avut biscuiti - Biskrem - i-am gasit la magazinul turcesc si mi-am facut super provizii. I-am desfacut si primul instinct a fost sa ii impart si celorlalti din birou. Dar pentru prima data, m-am abtinut. Stiu, e Craciunul, trebuie sa fim mai darnici, mai generosi, mai buni, dar gandul meu a fost: ce folos? Mereu dau doar eu, asta nu aduce nici o schimbare, oamenii acestia vor fi pentru totdeauna ceea ce sunt. Asa ca mi-am savurat singura intreg pachetul de biscuiti. Si guess what: ma simt foarte bine!

Y! Pingbox

Nu stiu daca ati observat, dar mi s-a imbogatit meniul stanga al blogului cu o mica ferestruica unde puteti sa imi scrieti mesaje atunci cand sunt online :)
Yahoo Messenger versiunea 9 are niste features tare simpatice, printre care acest Pingbox. Se activeaza destul de usor, din meniul messengerului, apoi obiectul embeded se adauga ca si gadget pe blog sau pe orice alt webpage.
L-am testat destul de bine (4 sesiuni active, de pe diverse IP-uri) si vad ca nu divulga informatii care sunt confidentiale (nici macar adevaratul meu ID de messenger). Treaba este ca toti vizitatorii care scriu sunt inregistrati in messenger in sectiunea de Pingbox - dar numai pe durata activitatii sesiunii.
Ce imi mai place este ca atunci cand sunt offline nu se pot trimite mesaje inspre mine (ma scuteste de a avea prea multe off-line-uri, care oricum nu imi prea plac).
Eu una ma declar deocamdata incantata de acest feature :) sper sa nu fiu bombardata de mesaje aiurea de la necunoscuti, dar pe cunoscuti ii invit sa imi scrie :)
Daca va place si voua, il puteti activa foarte usor.

Missing Mica

Run Reloaded

Click here for Leona's live performance.

I think I still prefer Snow Patrol though ;)

Surprise!

A venit si la mine mos Nicolae.. desi credeam ca nu are cum sa ajunga pana pe insula..
si ce cadou minunat mi-a adus: bilet la concertul Coldplay din 11 Dec :) adica Joi, saptamana care vine.. asa ca joi, de la ora 7, eu NU-s :D adica is.. dar out of this world.. sa ii ascult pe baieti la Manchester Evening News Arena.
Happyyyyy! multumesc, mosule!

Civilized Country

I just got the following email:

From:	lisa o
To:	undergrads, postgrads, allstaff
Date:	Thu, 04 Dec 2008 14:04:16 +0000
Subject:	Lost Property

Hi All

There was some money and a receipt also, 
if you think this may belong to you please 
contact a member of the Academic Support Office.

Regards
Lisa
--
Academic Support Office
Room 2.127
School of Computer Science
Kilburn Building
University of Manchester

I've never thought that this would be possible... but I guess it is another proof I live in a decent country!

PS: totally unconnected - for Coldplay fans, there are some live shows posted online here: http://new.music.yahoo.com/nissanlivesets
Also, if you are interested, there are some tickets on sale now, for the London and Manchester gigs in 2009. Details on www.gigsandtours.com, www.ticketmaster.co.uk and www.ticketline.co.uk

Well... Paris (?)

I can't believe it is 1:33AM, I have a flight to Paris in the morning at 7:00AM and I still don't know if I should take it or not, considering my panic when in the plane.
So who knows - maybe when you are reading this, I am having my coffee in Montmartre :)

Will be back soon.