Cand eram mica faceam mereu rosu in gat si tratamentul era invariabil: injectii. In fiecare toamna si primavara stiam ce ma asteapta: acul si seringa de care imi era frica maxima. Plangeam de speriam toti doctorii si asistentele pt ca durea. Si durea si dupa injectie, ca nici nu puteam sa merg. Mama insa a gasit o metoda de a-mi distrage gandul de la durere: imi cumpara mereu cate ceva foarte foarte bun. Si acum tin minte ca mancam cu bucurie ciocolatica sau orice imi cumpara, dar lacrimile mi se scurgeau siroaie pe obraz.
[...]
Imi doresc ceva bun bun care sa imi distraga din nou gandurile.
Thursday, December 18, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Maria, e impresionant articolul tau si ciudat cum reusesti sa transmiti doua sentimente in acelasi timp...
Post a Comment