Maria's Written Thoughts

Categoric sunt o fiinta solara.. iubesc soarele si iubesc caldura - azi dupa muuuulte muuuulte zile reci, a fost cald - lumea a iesit direct in maneca scurta si in pantaloni scurti (eu sunt insa mai rezervata). Din fericire insa, nu m-am putut abtine sa nu ies sa mananc la o terasa - si pentru ca cel mai aproape de casa mea se afla un Subway si un MacDonalds, am dat incolo toate principiile mele de a manca sanatos si azi am mancat junk food (slava Domnului ca tot azi am facut niste tratamente de electrostimulare si masaj, deci ce am reparat azi cu tratamentele am pus la loc cu junk food-ul). Sa revin: stand asa la masa pe Oxford Road, nu am putut sa nu remarc din nou lumea pestrita - chinezi, mulatri, arabi, britanici, toate natiile pamantului s-au defilat prin fata mea in decurs de jumatate de ora. Si tot azi, nu am putut sa nu ma intreb: oare o sa mai pot trai fara sa vad toate acestea? Fara oamenii acestia carora nu le pasa cum se imbraca cei de langa ei, ce culoare au pantofii sau...

Aseara m-a intrebat Paula daca nu ii pot sugera vreo reteta de post - si pentru ca eu sunt novice in ale bucataritului i-am spus ca tot ce imi amintesc sunt mancarurile facute de mama acasa - orez, ciuperci, vinete, zacusca (ZACUSCA!! nici nu mai stiu ce gust are :(( ce pofta imi este), salata orientala, fasole... cam atat - sa fiu sincera, eu nu am prea tinut postul ca la carte - dar astazi, fiind vineri, am gatit: legume... si de dimineata am facut o salata de cruditati. Tot de post cred ca mai sunt spaghetele - dar mie nu imi prea plac. Ieri in schimb am mancat in Didsbury niste paste tare gustoase - linguini se chemau - erau facute in ulei de masline si mirodenii, cu branza, ciuperci salbatice si frunze de spanac - au fost servite cu paine cu usturoi - o delicatesa. Deci se poate - si fara carne - si fara ou sau lapte (bine, admit, pastele de ieri contineau parmezan). Pentru cei care stiu o mancare buuuuuna si care e de post, ii rog sa imi dea o reteta - promit sa o pun in practica...

Acum 2 saptamani am descoperit primavara intr-una din cele mai frumoase gradini din Manchester. Ieri nu m-am putut abtine sa nu dau inca o tura pe acolo. Culmea e ca am facut o poza pe aceeasi banca... so this is me, acum 2 saptamani si in urma cu mai putin de 24 de ore... (se vad urmele lasate de timp, nu? :) .. ) La sugestia Liei am hotarat totusi sa pun si o poza cu mine vesela - nu este pe aceeasi banca dar este in aceeasi zi - cu ocazia asta tin sa informez pe toata lumea: ma mai apuca din cand in cand crize si doruri de casa, care casa de fapt, dupa indelungi ganduri, am concluzionat ca se rezuma la un cerc restrans de oameni. So don't worry about me!!! I am fine!! :) ma bucur inca de Anglia - cine stie cat mai stau pe aici.... so pana atunci: poza vesela, cu noua mea culoare de par.

Azi am mers la scoala cu autobuzul si spre marea mea uimire, soferul nu mi-a luat nici un ban. E prima data de cand sunt aici cand circul cu autobuzul gratis. Ba nu - am mai mers o singura data, dar nu pentru ca atunci nu ar fi vrut soferul sa nu ma taxeze, ci pentru ca nu avea rest sa imi dea inapoi. Pentru cine nu e familiar cu autobuzele din UK, lucrurile stau cam asa: - nu ai cum sa circuli gratis cu autobuzul. Pentru ca aici, biletul se cumpara de la sofer! Nimeni nu poate urca fara sa treaca pe la sofer. Nu platesti, nu urci. Culmea e ca trebuie sa ai si the right change - adica am vazut destui oameni care nu aveau pretul fix al biletului si soferul nu i-a luat pentru ca nu avea sa le dea rest. Culmea e ca oamenii stiu asta si coboara frumos si ordonat din autobuz, fara scandal, fara sa injure soferul, fara sa faca fite sau sa ameninte. Stiu regula si o respecta. - in general bus-urile sunt cu etaj, pentru a putea intra cat mai multi oameni si pentru a nu polua cu 2 autobuze....

Azi-dimineata, pe cand ma spalam eu pe dinti, mi-am amintit o istorioara pe care am auzit-o saptamana trecuta la poker in caminul din Rusholme - acolo stau 2 romani si treaba in caminul respectiv e cam ca in Romania: camere de-o parte si de alta a unui coridor lung, cu bucatarie si baie comuna. Ei bine, ce credeti ca s-a intamplat? Intr-o zi, galagie mare, salvare, sirene.. murise o fata la baie... a facut soc anafilactic pentru ca se spalase pe dinti! Nu, nu e o gluma! desi evenimentul e tragic, nu am avut cum sa nu ne intrebam toti: oare fata aia nu s-a spalat in viata ei pe dinti pana atunci???

Azi am fost invitata out la ziua Harei si a lui Yannis.. Toata lumea vine si abia asteptam evenimentul pentru ca nu imi mai aduc aminte de cand nu am mai iesit afara (cred ca de la Pastile Catolic). Am avut o idee geniala sa le pregatesc o tarta cu budinca si capsuni. De dimineata am fost doar cu mana pe check email si cu ochii pe telefon, asa ca din nou, o zi total pierduta in lumea mea din 88 Cosmopolitan. Pana am realizat eu ca se apropie ora la care trebuie sa ajung la locul de intalnire si eu nici ca ma apucasem de tarta. Am tasnit efectiv la bucatarie, am inceput sa scotocesc printre esente, plicuri si pliculete, sa constat cu stupoare ca NU aveam budinca... tragedie mare - cum fac eu tarta fara budinca - sun-o pe mama, zi-i sa intre online sa inventeze o reteta de crema care merge pe deasupra blatului. Mama saraca, da-i cu margarina, faina, ou si zahar. Eu cu un ochi pe laptop cu altul in oale... Mi-a iesit crema - destul de buna - avand in vedere ca a fost incropita la minut. ...

Vreau viata mea inapoi! Asa cum o stiam eu, buna, rea, plictisitoare, cu vise, cu idealuri, chiar si cu certuri sau crize, fara sa ma astepte nimic, cu pisica mea care mieuna de ma scotea din minti cateodata, cu aceeasi curatenie de week-end care lua mereu locul unei iesiri afara din oras, cu bunele si cu relele din Bucuresti, cu masina mea, cu cei tz pereti urati si ingramaditi din Doamna Ghica, vreau pana si manelele pe care eram obligata sa le suport cand imi era lumea mai draga (sau chiar inainte de vreun examen mai important sau inainte de vreo plecare pe undeva cand se presupunea ca trebuie sa dorm nu sa dau telefon la Politie sa ii rog sa opreasca tiganiada). Oricat de stupid ar parea, vreau viata mea inapoi! Cand am venit in Anglia, un nene jamaican mi-a zis ca de-abia de-acum o sa imi dau seama ce este viata - si l-am luat in ras atunci. Pentru ca el habar nu avea ce viata am avut eu acasa, daca a fost buna sau rea. Si nu a fost tocmai roz. Pentru ca si acasa a trebuit sa ma ...