Maria's Written Thoughts

In ultimele 2 zile am fost invadata la propriu de o gramada de amintiri si senzatii traite cu muuult timp in urma - unele de cand eram copil, altele din scoala, liceu sau facultate, scene si evenimente la care nu cred ca m-am gandit niciodata dupa ce s-au intamplat, pana acum.. cand s-a deschis sertarul cu amintiri. Pe ultima rasarita vreau sa o scriu pentru ca e una simpatica: in anul 1 de facultate m-am inscris la clubul de teatru al facultatii. Dar nu m-am dus, din lipsa de timp..In anul 2, dupa festivalul de teatru organizat de SiSC (uniunea studentilor din Facultatea de Cibernetica, a carei membru activ eram), am hotarat ca trebuie sa dau o sansa teatrului, pentru ca imi placea mult prea mult. Si asa am inceput repetitiile, care erau de 2-3 ori pe saptamana, cate 4 ore. Mi se parea enorm de mult timp, avand in vedere proiectele interminabile pe care le aveam de facut pentru scoala, dar ma atragea atat de mult ideea de teatru incat am hotarat sa fac un sacrificiu. Tin minte ca prim...

Cand eram mica faceam mereu rosu in gat si tratamentul era invariabil: injectii. In fiecare toamna si primavara stiam ce ma asteapta: acul si seringa de care imi era frica maxima. Plangeam de speriam toti doctorii si asistentele pt ca durea. Si durea si dupa injectie, ca nici nu puteam sa merg. Mama insa a gasit o metoda de a-mi distrage gandul de la durere: imi cumpara mereu cate ceva foarte foarte bun. Si acum tin minte ca mancam cu bucurie ciocolatica sau orice imi cumpara, dar lacrimile mi se scurgeau siroaie pe obraz. [...] Imi doresc ceva bun bun care sa imi distraga din nou gandurile.

She is the winner of X Factor 2008 edition, she has a strong voice and her first clip was released today. It is already the Top Downloaded single in the history. Like Leona Lewis, this girl is gonna be a star.

"Fericirea e să fii în afara celor patru pereţi, să umbli, să cunoşti, să te amesteci cu lucrurile. Dacă te opreşti, te copleşeşte tot ceea ce e mai rău în tine. Omul nu a fost creat pentu a fi ţintuit pe un scaun, dar poate nici nu merită ceva mai bun." [Emil Cioran]

Before I find my words to describe something that seemed rather a fantasy or a beautiful dream, I let the videos speak, as I totally lost my voice last night. What I thought it was unique is the fact that they came to sing in the public, so very close to the place where we were standing and Enrico, my friend, shot this: This is how the band was asked to come back to sing one more time (I personally felt AMAZING singing aloud):

N-am pomenit niciodata despre oamenii din biroul asta unde lucrez (nu e locul meu de munca, e dept de Research al unei firme unde fac eu proiectul pentru scoala). Well, suntem intr-un open space, cam 15 oameni si mult mai multe birouri. De cand am venit aici am remarcat linistea deplina... oameni care nu interactionau unii cu altii decat in cazuri de 'forta majora'. De asemenea, am observat ca in pauzele de masa nu se intampla la fel ca acasa: oamenii pleaca separat sa manance, nu se intreaba unul pe altul daca vor ceva de jos, daca vor sa manance impreuna, daca, daca, daca, you know, that little chat care te face sa te simti o parte din colectivitate. La inceput am observat atenta ce se intampla, dar apoi m-am simtit izolata intr-o mana de oameni care traiesc si ei izolati. Unul singur parea altfel decat ei, un irakian stabilit aici de cativa ani. El a devenit un bun prieten intre timp. AAA, a mai fost o bulgaroaica, dar ea a plecat (a se citi a fost pusa pe liber, intrucat av...