De ceva vreme am hotarat sa abandonez blogger-eala asta, din diverse motive (cel mai important fiind Lipsa de timp!) si pentru ca nu as vrea sa ies brusc din peisaj, o sa incerc eventual sa mai pun update-uri din cand in cand.
Aveam in cap un posting important, probabil o sa il pun si pe acela la un moment dat, dar pana atunci, mi-am propus un alt gen de activitate, care sa ma reflecte mai mult pe mine, cu preocuparile mele: mi-am luat domeniu www.veronicadumitriu.com ! De cand eram in facultate spuneam ca imi voi face la un moment dat propria-mi firma de IT.. credeam ca e relativ easy, invat rapid un limbaj de programare, vin cu o idee semeata si gata! o pun apoi in practica, o vand la tot poporul si devin rich and famous. Realitatea m-a facut sa vad ca nu e tocmai asa simplu, dar totusi, ceva s-a pastrat constant: imi place sa creez (motiv pentru care sunt implicata in Research acum) si .. sa visez!
Saturday, November 29, 2008
Too Funny
Nu ma pot abtine sa nu scriu ce am gasit despre zodia mea... :))
Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.
Pentru restul zodiilor, click aici:
http://aalexandraa-aalexandraa.blogspot.com/2008/10/sa-mori-de-ras-nu-alta.html
Gemeni (22.05-21.06)
Planeta dominantă: Mercur, planeta trăncănelii şi nevricalelor.
Animalul sacru: papagalul
Personalitate: Gemenii sunt isteţi şi foarte adaptabili, cu alte cuvinte nişte oportunişti lipsiţi de scrupule. Stăpânesc perfect arta comunicării şi pot să te mintă în faţă fără să clipească. Sunt drăgălăşenia întruchipată când vor să obţină ceva şi de-a dreptul sadici când au chef să se joace cu nervii altora. Sprinteni şi îndemânatici, dispar când ţi-e lumea mai dragă şi pot face nevăzute diverse obiecte care li se par interesante. Îşi scot din minţi şefii şi consorţii, dar nici unii nu-i dau afară, din cauză că se pricep să le spună bancuri. În dragoste, sunt deschişi tuturor posibilităţilor şi ar fi primii care ar subscrie la legalizarea poligamiei. Cu toate astea, în clipele romantice au tendinţa de a-şi exprima pasiunea uitându-se pe pereţi.
Meseria potrivită: agent de vânzări, scamator, chelner, escroc.
Pizza magică: Calzone.
Medicamentul norocos: gargara.
Pentru restul zodiilor, click aici:
http://aalexandraa-aalexandraa.blogspot.com/2008/10/sa-mori-de-ras-nu-alta.html
Friday, November 28, 2008
With or Without You
Aseara am primit mai direct sau mai indirect niste dedicatii muzicale, de la un Om frumos.. stiti, dedicatii asa cum se faceau mai demult la radio (sau poate se mai fac si acum?).
Una dintre piese, desi nu mi-a fost dedicata mie, nu am mai auzit-o de ceva timp, de pe vremea festivalurilor medievale de la Sighisoara, unde mergeam cu gasca si cantam noaptea acompaniati de o chitara neacordata, in cimitirul din deal:
A doua dedicatie, este una mai de suflet, m-a atins la sentiment, pentru ca in strafundurile mele cred ca sunt o mare melomana si ador Traviata:
Acum ma consider datoare sa ii dedic si eu cele de mai jos. Sa traiesti, Tigane!
Una dintre piese, desi nu mi-a fost dedicata mie, nu am mai auzit-o de ceva timp, de pe vremea festivalurilor medievale de la Sighisoara, unde mergeam cu gasca si cantam noaptea acompaniati de o chitara neacordata, in cimitirul din deal:
A doua dedicatie, este una mai de suflet, m-a atins la sentiment, pentru ca in strafundurile mele cred ca sunt o mare melomana si ador Traviata:
Acum ma consider datoare sa ii dedic si eu cele de mai jos. Sa traiesti, Tigane!
X-Factor 2008
Inainte sa pun linkul, vreau sa fac o scurta precizare: nu scriu pe acest blog pentru trafic, nu urmaresc cine intra pe el, nu tin neaparat sa mi se lase comentarii (desi ma bucura cele de la oamenii mei dragi), scriu in principal pentru oamenii dragi mie de acasa, care poate se intreaba ce mai fac sau ce mi se mai intampla pe meleaguri straine, si pentru cei care sunt curiosi sau poate au ceva de invatat din povestirile mele.
Tot ce scriu reprezinta intamplari legate de experienta mea din Anglia, lucruri care ma impresioneaza, stari care ma cuprind, bucurii, frustrari, povesti despre oameni frumosi sau urati, aventuri de viata, descrieri ale vietii asa cum o percep eu de aici, ba chiar uneori sfaturi pentru cei care fac comparatii sau isi doresc sa stie ce se intampla in orizonturi indepartate.
Intr-o zi poate am sa imi fac un site (nu blog) unde voi fi mai 'comerciala', mai activa si mai interesata de a crea un impact. Pana atunci insa, pe acest blog sunt franturi si fragmente din jurnalul care se presupune a descrie o experienta din care am invatat ceva. Enjoy now.
On Sundays, I use to watch X-Factor. I supported Rachel, a black woman of 27, with 5 kids and a sad history behind (yeah, i am one of those persons that start crying when hearing an impressive, sad story), but now she's out, so my favorite contestant still in the show is this 17 years old girl, Diana, which I hope will win as she is really unique and talented. Probably we'd hear or see this girl soon on the music channels, so watch her out. Good luck, Diana!
Tot ce scriu reprezinta intamplari legate de experienta mea din Anglia, lucruri care ma impresioneaza, stari care ma cuprind, bucurii, frustrari, povesti despre oameni frumosi sau urati, aventuri de viata, descrieri ale vietii asa cum o percep eu de aici, ba chiar uneori sfaturi pentru cei care fac comparatii sau isi doresc sa stie ce se intampla in orizonturi indepartate.
Intr-o zi poate am sa imi fac un site (nu blog) unde voi fi mai 'comerciala', mai activa si mai interesata de a crea un impact. Pana atunci insa, pe acest blog sunt franturi si fragmente din jurnalul care se presupune a descrie o experienta din care am invatat ceva. Enjoy now.
On Sundays, I use to watch X-Factor. I supported Rachel, a black woman of 27, with 5 kids and a sad history behind (yeah, i am one of those persons that start crying when hearing an impressive, sad story), but now she's out, so my favorite contestant still in the show is this 17 years old girl, Diana, which I hope will win as she is really unique and talented. Probably we'd hear or see this girl soon on the music channels, so watch her out. Good luck, Diana!
Thursday, November 27, 2008
Totally Disappointed
Mi-a parut rau de multe ori ca am venit sa fac postgraduate degrees aici, dar niciodata atat de mult ca acum.. am avut o conversatie cu o agentie de recrutare foarte decenta de aici, care mi-au explicat ca durata studiilor mele echivaleaza practic cu un GAP in experienta comerciala pe care o cer companiile... si ca din punctul de vedere al unui angajator, 1.5 ani de experienta profesionala inseamna mai mult decat orice study degree...
useless to say how disappointed I am.. atata efort, si atata consum, si atatia nervi mancati, ca sa nu mai pomenesc de cate sacrificii, pentru ce?
useless to say how disappointed I am.. atata efort, si atata consum, si atatia nervi mancati, ca sa nu mai pomenesc de cate sacrificii, pentru ce?
Wednesday, November 26, 2008
Nostalgic - Scream for More!
I'm sick, I know it.. i have the disease for ages now. I can't be healed, not even temporary. This microbe is called US. My illness became more and more stringent this week, keeping myself off studying and even though I wished it would go away, it was like fighting wind mills.
I gotta get back there - dunno how but I have to figure out a way.
Sick, sick, sick! And I want more of it! I want it all and for good.
I gotta get back there - dunno how but I have to figure out a way.
Sick, sick, sick! And I want more of it! I want it all and for good.
Tuesday, November 25, 2008
You know you're EASTERN EUROPEAN when...
1. Your neighbour comes over every day uninvited, for coffee.
2. You start your day with a cup of coffee and a cigarette
3.You are standing next to the two largest suitcases at the airport.
4.You arrive one or two hours late to a party - and think its normal.
5.All your children have nick names, which sound nowhere close to their real names.
6.You know someone with 20 kids
7.You talk for an hour at the front door when leaving someone's house.
8.You have lace curtains.
9.You have lace tablecloths.
10.You have rugs covering every inch of your house.
11.Your mom tells you you're too skinny even though your 30 pounds overweight.
12.You have curtains hanging across every doorway.
13.You know someone that married his girlfriend of 2 months.
14.Your house is full of medicine from your old country and it’s probably all illegal here.
15.You and your friends have ever been kicked out of a restaurant or recreational park for being too loud or rowdy.
16.You dont know how to use a dishwasher b/c u are the dishwasher.
17.You have a vinyl tablecloth on your kitchen table.
18.You use grocery bags to hold garbage.
19.Your dad ever butchered a pig or lamb.
20.Your mom ever chased you with a rolling pin or a broom telling you to stop so that she could hit you.
21.You're twenty years old and your parents are trying to send you back to your country to get you married cause your old.
22.Getting married at 18 is normal.
23.Getting married at 16 actually happens.
24.You don't use measuring cups when cooking.
25.If you don't live at home, when your parents call, they ask if you've eaten, even if it's midnight.
26.When your parents meet strangers and talk for a few minutes, you discover you're talking to a distant cousin.
27.Your parents don't realize phone connections to foreign countries have improved in the last two decades, and still scream at the top of their lungs when making foreign calls.
28. It's "normal" if your wedding has 600 people.
29.You dont know half the people at your wedding cuz your parents invited them.
30.Your family owns a coffee grinder..and a nut grinder
31.Your 15 year old sister can out-drink any American guy.
32.You work out six days a week, but somehow you dad whoops your ass in like five seconds after he comes home from a thirteen hour day from the bakery / factory / food business.
33.You own a leather jacket.
34.You drive a nicer car than your parents.
35.Your dad carries around enough money to buy a car.
36.You have all brand new appliances in your kitchen but your mom cooks in the basement with the stove from your old house.
37.You are prohibited from speaking English in you own home.
38.Your parents have gone on vacation ONCE and it was to your home country.
39.Your church has a fully loaded bar
40.If you are a girl and not married by the age of 20 you are an old maid
41.You base your whole life on the fortune in your coffee cup
42.The head of a pig with an apple in its mouth is looked upon as a delicacy
43.Your parents still prefer to buy cassettes instead of CDs.
44.Your friends' parents talk to you like they're YOUR PARENTS too.
45.You are adored the first 10 years of your life, then treated like a complete idiot until you get married.
46.Your car costs more than your college education
47.You drive a Honda (or, in the EXTREME worse case a Nissan), and your windows are tinted to twice the legal limit
48.Your parents have computer "experience" for 8 years already on the resume, yet they been in US for only 4...
49.You’re actually nodding and laughing at most of these things
50.You’re a proud Eastern European and pass this on to your European friends..
51.There are no vegetarians in your family because they have all died off
52.You have been able to buy cigarettes or alcohol for family members as early as age 7.
53. Even better you‘re 6 and your father sends you out to buy him cigaretts and beer.
54. You have 17 consonants and 2 vowels in your last name.
55.Your parents tell you that they walked to school in 7feet of snow with no shoes on.
56. A loaf of bread is eaten for lunch every day.
57. you take your shoes off when you enter the house, and every
family member has his/her own slippers (plus some extra for the guests)
58. your mother tells you not to sit close to TV, and not to use
cell phones, because you‘ll get a brain tumor.
59. You had to share a room until you were 21.
60. your mother tells you not to sit on the concrete slabs, or your balls/ovaries are going to freeze.
61. your mother threatens you with "oh, just wait til ur father gets home".
62. You begin and end most sentences with a curse word.
63. Your father refers to all politicians as "scum" and "criminals".
64. You know how to party with the family.
65. You're the only one in the room laughing, because you know all this is true!
Note: the text above does not belong to me. I took it from a Facebook Group description but wanted to share it with you (this proves I am eastern european - check #50 )
2. You start your day with a cup of coffee and a cigarette
3.You are standing next to the two largest suitcases at the airport.
4.You arrive one or two hours late to a party - and think its normal.
5.All your children have nick names, which sound nowhere close to their real names.
6.You know someone with 20 kids
7.You talk for an hour at the front door when leaving someone's house.
8.You have lace curtains.
9.You have lace tablecloths.
10.You have rugs covering every inch of your house.
11.Your mom tells you you're too skinny even though your 30 pounds overweight.
12.You have curtains hanging across every doorway.
13.You know someone that married his girlfriend of 2 months.
14.Your house is full of medicine from your old country and it’s probably all illegal here.
15.You and your friends have ever been kicked out of a restaurant or recreational park for being too loud or rowdy.
16.You dont know how to use a dishwasher b/c u are the dishwasher.
17.You have a vinyl tablecloth on your kitchen table.
18.You use grocery bags to hold garbage.
19.Your dad ever butchered a pig or lamb.
20.Your mom ever chased you with a rolling pin or a broom telling you to stop so that she could hit you.
21.You're twenty years old and your parents are trying to send you back to your country to get you married cause your old.
22.Getting married at 18 is normal.
23.Getting married at 16 actually happens.
24.You don't use measuring cups when cooking.
25.If you don't live at home, when your parents call, they ask if you've eaten, even if it's midnight.
26.When your parents meet strangers and talk for a few minutes, you discover you're talking to a distant cousin.
27.Your parents don't realize phone connections to foreign countries have improved in the last two decades, and still scream at the top of their lungs when making foreign calls.
28. It's "normal" if your wedding has 600 people.
29.You dont know half the people at your wedding cuz your parents invited them.
30.Your family owns a coffee grinder..and a nut grinder
31.Your 15 year old sister can out-drink any American guy.
32.You work out six days a week, but somehow you dad whoops your ass in like five seconds after he comes home from a thirteen hour day from the bakery / factory / food business.
33.You own a leather jacket.
34.You drive a nicer car than your parents.
35.Your dad carries around enough money to buy a car.
36.You have all brand new appliances in your kitchen but your mom cooks in the basement with the stove from your old house.
37.You are prohibited from speaking English in you own home.
38.Your parents have gone on vacation ONCE and it was to your home country.
39.Your church has a fully loaded bar
40.If you are a girl and not married by the age of 20 you are an old maid
41.You base your whole life on the fortune in your coffee cup
42.The head of a pig with an apple in its mouth is looked upon as a delicacy
43.Your parents still prefer to buy cassettes instead of CDs.
44.Your friends' parents talk to you like they're YOUR PARENTS too.
45.You are adored the first 10 years of your life, then treated like a complete idiot until you get married.
46.Your car costs more than your college education
47.You drive a Honda (or, in the EXTREME worse case a Nissan), and your windows are tinted to twice the legal limit
48.Your parents have computer "experience" for 8 years already on the resume, yet they been in US for only 4...
49.You’re actually nodding and laughing at most of these things
50.You’re a proud Eastern European and pass this on to your European friends..
51.There are no vegetarians in your family because they have all died off
52.You have been able to buy cigarettes or alcohol for family members as early as age 7.
53. Even better you‘re 6 and your father sends you out to buy him cigaretts and beer.
54. You have 17 consonants and 2 vowels in your last name.
55.Your parents tell you that they walked to school in 7feet of snow with no shoes on.
56. A loaf of bread is eaten for lunch every day.
57. you take your shoes off when you enter the house, and every
family member has his/her own slippers (plus some extra for the guests)
58. your mother tells you not to sit close to TV, and not to use
cell phones, because you‘ll get a brain tumor.
59. You had to share a room until you were 21.
60. your mother tells you not to sit on the concrete slabs, or your balls/ovaries are going to freeze.
61. your mother threatens you with "oh, just wait til ur father gets home".
62. You begin and end most sentences with a curse word.
63. Your father refers to all politicians as "scum" and "criminals".
64. You know how to party with the family.
65. You're the only one in the room laughing, because you know all this is true!
Note: the text above does not belong to me. I took it from a Facebook Group description but wanted to share it with you (this proves I am eastern european - check #50 )
Sunday, November 23, 2008
Saturday, November 22, 2008
Test Passed
Acum cateva luni imi era frica de apa. Frica la modul: nu intru in apa ce imi ajunge mai sus de piept.
Am incercat de vreo cateva ori sa invat niste miscari de baza, doar ca atat timp cat exista frica, se pare ca stie frumos sa isi instaureze domnia. Creierul pare un mic copil manipulat, atunci cand frica domina, iar eu tot ce aveam in cap era ca in apa, ma scufund. Daca nu am de ce sa ma tin, ma duc in jos ca bolovanul. Pentru cineva care stie sa inoate de cand e copil, probabil ce descriu acum e weird si nu are cum sa ma inteleaga vreodata.
Anul acesta, mi-am tot propus sa merg la swimming classes. Am amanat ce am amanat, dar chiar si cand am inceput, m-am dus cu inima in dinti si cu convingerea ca ma duc degeaba, dar cel putin nu imi mai pot reprosa ca nu am incercat. Am luat-o lejer, cu plute multe pentru siguranta, dar in timp de 4 saptamani, totul a fost natural. Desi nu mai devreme de saptamana trecuta, eram inca oarecum convinsa ca nu am cum sa inot vreodata fara ajutor (like pluta), cu toate ca frica de apa imi mai disparuse. Totul pana azi, cand nu stiu cum, mi-am invins toate temerile si am incercat. Si mare mi-a fost mirarea sa constat ca: inot! Nu m-am scufundat, nu m-am inecat, nu am luat nici macar o gura de apa, ci pur si simplu am inotat latimea bazinului. Nu cred ca pot descrie fericirea mea in cazul acestei misiuni accomplished, dar senzatia ca reusesti ceva, dupa ce a parut ani de zile o imposibilitate (ba mai mult, un ceva generator de panica) e absolut senzationala. demonstreaza o data in plus ca atunci cand exista vointa, orice temere se naruie si ca de fapt limitele nu exista decat ca si fixatii ale creierului nostru.
For some reason, azi ma simt cu mult mai puternica: am reusit o batalie cu propria-mi frica din care am iesit nu doar invingatoare, dar cu o senzatie de I can face and do anything now (cata insemnatate are o victorie atat de mica si aparent nesemnificativa!)
Am incercat de vreo cateva ori sa invat niste miscari de baza, doar ca atat timp cat exista frica, se pare ca stie frumos sa isi instaureze domnia. Creierul pare un mic copil manipulat, atunci cand frica domina, iar eu tot ce aveam in cap era ca in apa, ma scufund. Daca nu am de ce sa ma tin, ma duc in jos ca bolovanul. Pentru cineva care stie sa inoate de cand e copil, probabil ce descriu acum e weird si nu are cum sa ma inteleaga vreodata.
Anul acesta, mi-am tot propus sa merg la swimming classes. Am amanat ce am amanat, dar chiar si cand am inceput, m-am dus cu inima in dinti si cu convingerea ca ma duc degeaba, dar cel putin nu imi mai pot reprosa ca nu am incercat. Am luat-o lejer, cu plute multe pentru siguranta, dar in timp de 4 saptamani, totul a fost natural. Desi nu mai devreme de saptamana trecuta, eram inca oarecum convinsa ca nu am cum sa inot vreodata fara ajutor (like pluta), cu toate ca frica de apa imi mai disparuse. Totul pana azi, cand nu stiu cum, mi-am invins toate temerile si am incercat. Si mare mi-a fost mirarea sa constat ca: inot! Nu m-am scufundat, nu m-am inecat, nu am luat nici macar o gura de apa, ci pur si simplu am inotat latimea bazinului. Nu cred ca pot descrie fericirea mea in cazul acestei misiuni accomplished, dar senzatia ca reusesti ceva, dupa ce a parut ani de zile o imposibilitate (ba mai mult, un ceva generator de panica) e absolut senzationala. demonstreaza o data in plus ca atunci cand exista vointa, orice temere se naruie si ca de fapt limitele nu exista decat ca si fixatii ale creierului nostru.
For some reason, azi ma simt cu mult mai puternica: am reusit o batalie cu propria-mi frica din care am iesit nu doar invingatoare, dar cu o senzatie de I can face and do anything now (cata insemnatate are o victorie atat de mica si aparent nesemnificativa!)
Tuesday, November 18, 2008
Indecision
Toata lumea cred ca imi cunoaste nebunia cu travelingul. Eram omul care sarea in sus cand auzea de o calatorie, inspre orice. Imi place sa fiu permanent in miscare, sa vad lucruri noi, locuri noi, oameni noi, sa incerc mancaruri noi, sa experimentez tot ce e altfel, nou, necunoscut.
Pana acum. Sunt intr-un mare-mare impas. Vreau sa plec dar vreau sa stau. Nu stiu ce e cu mine. Sunt uimita de propria-mi stare.
Aveam in plan un Oslo, dar la o mai atenta evaluare pret-calitate, am socotit ca nu se merita efortul. Prea scump dom'le! Pentru 4 zile, o caruta de bani. Pai cu banii aceia mai bine merg in New York. In NY as merge! Mai ales de New Year's Eve. Dar ar trebui sa merg singura. Si nu vreau! Nu anul acesta. Daca ar avea si P. viza, ar fi mai usor. Asa, trebuie sa ne limitam la Europa. Pe care eu am cam vazut-o. Ma gandisem la un moment dat la Bruges. Superb oras. Dar cam micut pentru o mini-vacanta de 4 zile, si al naibii de scump in perioada sarbatorilor. Plus ca m-am cam plictisit de orase. Parca vreau altceva. O experienta de alt gen.
Sincer, nici nu stiu daca vreau caldura sau ski pentru vacanta asta. Stiu doar ca vreau sa am un pat maaare si moale, ca m-am cam saturat de patul meu mic. Si mai vreau un cer senin. Cam atat. Restul poate fi ce o fi.
Acasa? Imi cam surade un ski sau un snowboarding in Poiana, on the other hand, acasa o sa tot fiu. Ce greu e sa ma hotarasc. Poate sa hotarasca cineva pt mine, please?
Pana acum. Sunt intr-un mare-mare impas. Vreau sa plec dar vreau sa stau. Nu stiu ce e cu mine. Sunt uimita de propria-mi stare.
Aveam in plan un Oslo, dar la o mai atenta evaluare pret-calitate, am socotit ca nu se merita efortul. Prea scump dom'le! Pentru 4 zile, o caruta de bani. Pai cu banii aceia mai bine merg in New York. In NY as merge! Mai ales de New Year's Eve. Dar ar trebui sa merg singura. Si nu vreau! Nu anul acesta. Daca ar avea si P. viza, ar fi mai usor. Asa, trebuie sa ne limitam la Europa. Pe care eu am cam vazut-o. Ma gandisem la un moment dat la Bruges. Superb oras. Dar cam micut pentru o mini-vacanta de 4 zile, si al naibii de scump in perioada sarbatorilor. Plus ca m-am cam plictisit de orase. Parca vreau altceva. O experienta de alt gen.
Sincer, nici nu stiu daca vreau caldura sau ski pentru vacanta asta. Stiu doar ca vreau sa am un pat maaare si moale, ca m-am cam saturat de patul meu mic. Si mai vreau un cer senin. Cam atat. Restul poate fi ce o fi.
Acasa? Imi cam surade un ski sau un snowboarding in Poiana, on the other hand, acasa o sa tot fiu. Ce greu e sa ma hotarasc. Poate sa hotarasca cineva pt mine, please?
Monday, November 17, 2008
Nu am chef azi!
De fapt nu am chef de mai multe zile, deja s-a dospit plictiseala asta in care am intrat. Nu am chef nici macar sa mai citesc vreun rand, sa mai gatesc ceva, sa mai mananc ceva, sa mai nimic. Mi-e lene si sa scriu.
Friday, November 7, 2008
I Fell in Love with SUSHI
Despre restaurantele din Manchester nu am scris prea mult, desi poate ar trebui.. exista o varietate atat de mare aici incat poti gusta din bucatariile intregii lumi, ba chiar mai mult, poti opta pentru anumite regiuni sau colturi specifice din lume.Exista chiar si un 'cartier' care se cheama Curry Mile, aici dupa cum sugereaza si numele, poti manca orice mancare curry. Dar despre toate astea intr-un alt posting.
Astazi e vorba despre Sushi. Potrivit unei neintelegeri, eu am crezut mereu ca acest sushi inseamna de fapt peste crud. Si cum nu sunt mare amatoare de peste sau fructe de mare (cu foarte mici exceptii), mereu am stat deoparte cand a fost vorba despre o iesire la vreun restaurant japonez.
Astazi insa mi-am invins prejudecatile si mi-am spus ca e cazul macar sa incerc. I mean how bad can it be? Si daca e asa de rau, nu ma obliga nimeni sa mananc tot.
Asa ca azi mi-am cumparat prima portie de sushi, niste mici cubulete, extraordinar de aspectuase, umplute cu legume si cu peste, decorate si insotite de sos de hrean si sos de soia. Am incercat primul roll, si am ramas inmarmurita de cat de gustos poate sa fie... putin acrisor, dar totodata foarte satios.
Useless to say ca de astazi, cred ca o sa devin o clienta permanenta a restaurantelor japoneze.
Voi ati incercat? Cum vi se pare sushi?
Astazi e vorba despre Sushi. Potrivit unei neintelegeri, eu am crezut mereu ca acest sushi inseamna de fapt peste crud. Si cum nu sunt mare amatoare de peste sau fructe de mare (cu foarte mici exceptii), mereu am stat deoparte cand a fost vorba despre o iesire la vreun restaurant japonez.
Astazi insa mi-am invins prejudecatile si mi-am spus ca e cazul macar sa incerc. I mean how bad can it be? Si daca e asa de rau, nu ma obliga nimeni sa mananc tot.
Asa ca azi mi-am cumparat prima portie de sushi, niste mici cubulete, extraordinar de aspectuase, umplute cu legume si cu peste, decorate si insotite de sos de hrean si sos de soia. Am incercat primul roll, si am ramas inmarmurita de cat de gustos poate sa fie... putin acrisor, dar totodata foarte satios.
Useless to say ca de astazi, cred ca o sa devin o clienta permanenta a restaurantelor japoneze.
Voi ati incercat? Cum vi se pare sushi?
Thursday, November 6, 2008
Bonfire Night
Anul trecut pe 5 Noiembrie, cand am vazut toate luminitele si artificiile din geamul meu de la etajul 12, am fost fascinata. Nu stiam ce e cu Bonfire Night asta dar colega mea de flat de pe atunci mi-a povestit in 3 cuvinte ca sarbatoarea se invarte in jurul comemorarii unui complot de a incendia parlamentul britanic in secolul 17. Tipul asta, Guy Fawkes, un mercenar din cate am inteles, a incercat incendierea folosind praf de pusca, doar ca in aceeasi seara de 5 noiembrie, un foc de artificii a fost planuit pentru a celebra regele vremii. Astea sunt backgroundurile, iar englezii in fiecare an din 1605 incoace, in noaptea de 5 Nov, au focuri de artificii si focuri de tabara imense in parcurile oraselor. In foc se arunca papusi care il reprezinta pe "the Guy".Nu stiu cat de mult l-au urat oamenii pe Fawkes in vremea respectiva, si cat ii sunt de recunoscatori in ziua de azi, pentru ca e un prilej de mare bucurie prin zona. Artificiile incep de obicei cu 2 seri inainte, intreg cerul orasului sclipeste in diverse culori, dar punctul culminant se atinge in seara de 5.
Aseara am iesit si noi in parc. Era o aglomeratie de nedescris. In busuri, pe strazi, toata lumea se pare ca alerga in aceeasi directie, Platt Fields, unde se organiza cel mai spectaculos foc de artificii. Asta era si directia noastra. Dupa o jumatate de ora cu autobuzul, intr-o inghesuiala care imi amintea de autobuzul 300 pe directia Piata Domenii - Piata Romana, si intr-un trafic precum in Bucuresti la ora la care lumea iese de la servici, am parcurs drumul Oxford Rd - Plat Field Ln (ruta pe care faci maxim 5 minute in conditii normale).
Tut-tut - in parc parca era strans tot Manchesterul! Mii de oameni de toate natiile si varstele, adunati sa vada spectacolul. Focul de artificii: comparabil cu ce am vazut acum mai bine de 2 ani in Disney Land-ul din Los Angeles. Adica sublim. Un fel de revelion anticipat. Lumea dansa, canta, erau niste africani cu tobele, altii care faceau swing dancing, niste brazilieni erau in pasi de samba, un grup de fete dansau cu niste artificii in mana, bucurie totala. Dupa focul de artificii, s-a aprins un foc IMENS, ce degaja o caldura pana si la 100m distanta.
Mai departe putin, era un fel de theme park, tir, calusei, caruselsuri masinute, tiribombe, trambuline, vagonete unde se vindeau de la hot-dogs si cartofi prajiti pana la Toffiffee Apples (mere in glazura), inghetata, acadele si alte bunataturi de la care nu te puteai abtine.
In stilu-mi caracteristic, mi-am cumparat o acadea ciudata, in forma de vrajitoare, nu din zahar ars, ci din mashmellow, pe care am luat-o sub pretext ca e funny. Rae a facut pariu cu mine ca pana de Craciun o voi manca-o :D si i-am spus ca o sa piarda. Dupa cateva ore, acasa fiind, intr-adevar nu m-am putut abtine, si desi nu am mancat vrajitoarea, am cam lasat-o fara matura ei magica..
Back home, inca puteam vedea de la fereastra mea cerul luminat de artificii.
I Love Bonfire Night!
Aseara am iesit si noi in parc. Era o aglomeratie de nedescris. In busuri, pe strazi, toata lumea se pare ca alerga in aceeasi directie, Platt Fields, unde se organiza cel mai spectaculos foc de artificii. Asta era si directia noastra. Dupa o jumatate de ora cu autobuzul, intr-o inghesuiala care imi amintea de autobuzul 300 pe directia Piata Domenii - Piata Romana, si intr-un trafic precum in Bucuresti la ora la care lumea iese de la servici, am parcurs drumul Oxford Rd - Plat Field Ln (ruta pe care faci maxim 5 minute in conditii normale).
Tut-tut - in parc parca era strans tot Manchesterul! Mii de oameni de toate natiile si varstele, adunati sa vada spectacolul. Focul de artificii: comparabil cu ce am vazut acum mai bine de 2 ani in Disney Land-ul din Los Angeles. Adica sublim. Un fel de revelion anticipat. Lumea dansa, canta, erau niste africani cu tobele, altii care faceau swing dancing, niste brazilieni erau in pasi de samba, un grup de fete dansau cu niste artificii in mana, bucurie totala. Dupa focul de artificii, s-a aprins un foc IMENS, ce degaja o caldura pana si la 100m distanta.
Mai departe putin, era un fel de theme park, tir, calusei, caruselsuri masinute, tiribombe, trambuline, vagonete unde se vindeau de la hot-dogs si cartofi prajiti pana la Toffiffee Apples (mere in glazura), inghetata, acadele si alte bunataturi de la care nu te puteai abtine.
In stilu-mi caracteristic, mi-am cumparat o acadea ciudata, in forma de vrajitoare, nu din zahar ars, ci din mashmellow, pe care am luat-o sub pretext ca e funny. Rae a facut pariu cu mine ca pana de Craciun o voi manca-o :D si i-am spus ca o sa piarda. Dupa cateva ore, acasa fiind, intr-adevar nu m-am putut abtine, si desi nu am mancat vrajitoarea, am cam lasat-o fara matura ei magica..Back home, inca puteam vedea de la fereastra mea cerul luminat de artificii.
I Love Bonfire Night!
Tuesday, November 4, 2008
Beware Indians!
In general nu am nimic cu indienii.. am cunoscut aici o gramada, oameni veseli, descurcareti, muncesc mult (si prost, imi permit sa adaug), doar ca seamana destul de mult cu romanii: iti zambesc in fata si te injunghie imediat cum te-ai intors cu spatele. Indienii nu uita niciodata, si nu ezita sa calce pe capete pentru a-si reabilita pozitia pe care ai indraznit sa le-o scuturi, chiar si neintentionat; ei vor tine minte si nu vor uita ca intr-o zi o sa le platesti pentru asta.
Indienii cu care am interactionat la fostul meu loc de munca au fost, cu mici exceptii, niste mancatori de kkt: una spuneau si alta faceau, nu ezitau sa iti paseze problemele lor tie, sub pretext ca TU esti dator sa le solutionezi, se gudurau pe langa tine ca niste catelusi pentru a cere ajutor atunci cand nu prea stiau ce sa faca, si mai erau cei care erau in pozitii de conducere, care nu prea faceau nimic, decat aratau cu degetul la lucrurile care nu mergeau subliniind DEMANDING ca este de datoria ta sa depui un extra mile effort ca lucrurile si statisticile sa iasa bine (si ei sa primeasca implicit laudele!).
Aici la locul de munca am lucrat direct cu un alt indian. Om fain de felul lui - in afara orelor de program. Imi mai dadea un lift pana acasa cateodata si discutam despre diverse. Indienii nu sunt prosti deloc, chiar daca de multe ori fac pe prostii. Ei au mereu un plan in cap si joaca orice rol este nevoie pentru a-l duce la implinire. In timpul orelor de program, eram in permanenta contrazicere cu acest indian. Nu prea intelegea ce se intampla, avea mereu o varianta a lui care parca era litera de lege, orice se abatea sau nu era inclus in varianta respectiva era catalogat drept Prost sau Inutil. Am reusit de cateva ori sa ma 'impun', dupa consimtamantul managerei care vedea utilitatea ideilor mele sau beneficiile over ideilor lui, sau atunci cand el nu venea la munca. Am aflat la cateva luni dupa ce nu am mai lucrat acolo, de la un coleg de birou, ca era mereu amuzat de 'discutiile' noastre pe teme de munca, mi-a zis ca avea impresia ca asista la o discutie intre un sot si o sotie, cand fiecare incearca sa isi impuna punctul de vedere :)
Dar nu despre asta e vorba acum. Azi vreau sa relatez cazul unui indian mai special, cu care am interactionat destul de des pentru ca lucram in aceeasi echipa globala. As scrie multe despre el, i-as putea face un portret psihologic, dar nu cred ca e cazul si timpul. Intamplarea pe care vreau sa o povestesc este urmatoarea:
Intr-o zi, acest indian imi paseaza o problema sub pretext ca trebuie solutionata in shiftul nostru (adica in Europa). Nu era cazul, conform regulilor si procedurilor interne, asa ca i-am trimis-o frumos inapoi. Ce a urmat, a fost o intreaga comedie: omul imi spune sa imi folosesc neuronii si sa inteleg ca el NU o sa lucreze problema respectiva, apoi a inceput sa ma faca in fel si chip, ca la usa cortului, insistand sa imi iau 'shit'-ul si sa il lucrez. Nici mai mult nici mai putin, dupa o astfel de interactiune, i-am trimis un mail managerului sau (un alt indian) cu copy-paste la discutia avuta cu el pe messenger. Eu nu stau sa ma tiganesc cu oamenii si nici nu stau sa le inghit kktul! Ei bine, se pare ca managerul lui cunostea cu cine are de-a face si l-a chemat in birou sa il mustruluiasca. Nu stiu exact ce s-a petrecut in biroul respectiv, dar imediat dupa eveniment am primit o tona de amenintari de la acest personaj, camuflate unele, lasate la liber altele, cum ca intr-o zi imi va plati cu varf si indesat pentru asta. Yeah right! Asta a inteles el: ca EU sunt vinovata pentru situatia creata, nu ca el a generat-o si s-a aruncat in groapa singur. Sa fie clar: eu nu am regretat nici o secunda mailul pe care l-am scris managerului sau si i-am si comunicat asta pentru ca la munca nu ma duc sa inghit mizeriile unora care sunt frustrati/stresati/lenesi/nervosi/etc. Asta a fost acum vreo 4 ani, evident ca de atunci am mai avut interactiuni cu el, prin natura muncii... insa el nu a putut uita acest episod, desi la o discutie mai serioasa dupa o buna bucata de timp mi-a spus ca e ok, era stresat, a inteles reactia mea de a-i scrie managerului. Mai mult de atat, avea grija ca de fiecare data sa imi aminteasca si mie ca totul e viu in mintea lui si ca intr-o zi s-ar putea sa se intoarca roata, un fel de "de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu".
Zilele trecute am primit o invitatie pe LinkedIn de la acest omulet. Nu stiu de ce i-am dat accept, dar am facut-o. La nici 5 minute, indianul imi scrie o 'recomandare', ironica, acida, legata de evenimentul din trecut:
"I admire her transparency and ability to escalate issues of professional importance right to where they must be sorted - at the manager's desk!"
Repet: Beware Indians!
Indienii cu care am interactionat la fostul meu loc de munca au fost, cu mici exceptii, niste mancatori de kkt: una spuneau si alta faceau, nu ezitau sa iti paseze problemele lor tie, sub pretext ca TU esti dator sa le solutionezi, se gudurau pe langa tine ca niste catelusi pentru a cere ajutor atunci cand nu prea stiau ce sa faca, si mai erau cei care erau in pozitii de conducere, care nu prea faceau nimic, decat aratau cu degetul la lucrurile care nu mergeau subliniind DEMANDING ca este de datoria ta sa depui un extra mile effort ca lucrurile si statisticile sa iasa bine (si ei sa primeasca implicit laudele!).
Aici la locul de munca am lucrat direct cu un alt indian. Om fain de felul lui - in afara orelor de program. Imi mai dadea un lift pana acasa cateodata si discutam despre diverse. Indienii nu sunt prosti deloc, chiar daca de multe ori fac pe prostii. Ei au mereu un plan in cap si joaca orice rol este nevoie pentru a-l duce la implinire. In timpul orelor de program, eram in permanenta contrazicere cu acest indian. Nu prea intelegea ce se intampla, avea mereu o varianta a lui care parca era litera de lege, orice se abatea sau nu era inclus in varianta respectiva era catalogat drept Prost sau Inutil. Am reusit de cateva ori sa ma 'impun', dupa consimtamantul managerei care vedea utilitatea ideilor mele sau beneficiile over ideilor lui, sau atunci cand el nu venea la munca. Am aflat la cateva luni dupa ce nu am mai lucrat acolo, de la un coleg de birou, ca era mereu amuzat de 'discutiile' noastre pe teme de munca, mi-a zis ca avea impresia ca asista la o discutie intre un sot si o sotie, cand fiecare incearca sa isi impuna punctul de vedere :)
Dar nu despre asta e vorba acum. Azi vreau sa relatez cazul unui indian mai special, cu care am interactionat destul de des pentru ca lucram in aceeasi echipa globala. As scrie multe despre el, i-as putea face un portret psihologic, dar nu cred ca e cazul si timpul. Intamplarea pe care vreau sa o povestesc este urmatoarea:
Intr-o zi, acest indian imi paseaza o problema sub pretext ca trebuie solutionata in shiftul nostru (adica in Europa). Nu era cazul, conform regulilor si procedurilor interne, asa ca i-am trimis-o frumos inapoi. Ce a urmat, a fost o intreaga comedie: omul imi spune sa imi folosesc neuronii si sa inteleg ca el NU o sa lucreze problema respectiva, apoi a inceput sa ma faca in fel si chip, ca la usa cortului, insistand sa imi iau 'shit'-ul si sa il lucrez. Nici mai mult nici mai putin, dupa o astfel de interactiune, i-am trimis un mail managerului sau (un alt indian) cu copy-paste la discutia avuta cu el pe messenger. Eu nu stau sa ma tiganesc cu oamenii si nici nu stau sa le inghit kktul! Ei bine, se pare ca managerul lui cunostea cu cine are de-a face si l-a chemat in birou sa il mustruluiasca. Nu stiu exact ce s-a petrecut in biroul respectiv, dar imediat dupa eveniment am primit o tona de amenintari de la acest personaj, camuflate unele, lasate la liber altele, cum ca intr-o zi imi va plati cu varf si indesat pentru asta. Yeah right! Asta a inteles el: ca EU sunt vinovata pentru situatia creata, nu ca el a generat-o si s-a aruncat in groapa singur. Sa fie clar: eu nu am regretat nici o secunda mailul pe care l-am scris managerului sau si i-am si comunicat asta pentru ca la munca nu ma duc sa inghit mizeriile unora care sunt frustrati/stresati/lenesi/nervosi/etc. Asta a fost acum vreo 4 ani, evident ca de atunci am mai avut interactiuni cu el, prin natura muncii... insa el nu a putut uita acest episod, desi la o discutie mai serioasa dupa o buna bucata de timp mi-a spus ca e ok, era stresat, a inteles reactia mea de a-i scrie managerului. Mai mult de atat, avea grija ca de fiecare data sa imi aminteasca si mie ca totul e viu in mintea lui si ca intr-o zi s-ar putea sa se intoarca roata, un fel de "de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu".
Zilele trecute am primit o invitatie pe LinkedIn de la acest omulet. Nu stiu de ce i-am dat accept, dar am facut-o. La nici 5 minute, indianul imi scrie o 'recomandare', ironica, acida, legata de evenimentul din trecut:
"I admire her transparency and ability to escalate issues of professional importance right to where they must be sorted - at the manager's desk!"
Repet: Beware Indians!
Doly the Sheep and T-REX the Dinosaur
Am citit acum 2 minute pe Yahoo News ca niste cercetatori din Japonia au reusit sa cloneze niste soareci morti de 16 ani.. si am ramas muta de uimire asa cum am ramas cand am auzit prima data de oita Doly. Deja stiinta merge prea departe, parerea mea. Ok, s-au clonat capre, oi, vaci, porci, etc - VII - dar sa incepi sa clonezi din material genetic al unor corpuri neinsufletite devine scary. Poate se trezeste vreun destept ca ar vrea sa vada cum traia T-Rex, sau mai stiu eu ce monstru preistoric, sau poate se trezesc altii ca ar fi interesant de studiat creierul lui Hitler, hai sa il clonam!
Desi soarecii clonati au fost din material genetic tinut la freezing temperatures (-20 de grade parca explicau pe site) nu cred ca o sa le ia prea mult sa reuseasca o clonare din celule moarte de 1000 de ani care nu au fost neaparat pastrate in conditii de laborator (sau mai stii, poate asta e SF - nu le am cu biologia, genetica, etc.)
La ce m-am gandit imediat a fost ca poate egiptenii (faraonii si preotii lor) poate nu erau asa de tampiti si s-au gandit ca la un moment dat o sa poata fi reinviati si de-aici atata efort pentru a-si pastra mumiile atat de bine. Ar fi culmea, sa ma trezesc peste vreo 30 de ani ca merg pe strada si dau peste Tutankhamun.
Desi soarecii clonati au fost din material genetic tinut la freezing temperatures (-20 de grade parca explicau pe site) nu cred ca o sa le ia prea mult sa reuseasca o clonare din celule moarte de 1000 de ani care nu au fost neaparat pastrate in conditii de laborator (sau mai stii, poate asta e SF - nu le am cu biologia, genetica, etc.)
La ce m-am gandit imediat a fost ca poate egiptenii (faraonii si preotii lor) poate nu erau asa de tampiti si s-au gandit ca la un moment dat o sa poata fi reinviati si de-aici atata efort pentru a-si pastra mumiile atat de bine. Ar fi culmea, sa ma trezesc peste vreo 30 de ani ca merg pe strada si dau peste Tutankhamun.
Monday, November 3, 2008
Rromanian Fauna
| National Heroes (Mythology) | Bula, Adrian Nastase, Adrian the Wonder Boy, Guta, Marean Vanghelie et all the satra. |
Google decided to offer a page for the Roma people (rromi), to prove they sustain diversity. Also, evidence they are now part of the global community is the fact that they are mentioned on 'wikipedia':
"Most of the Ilfov county inhabitants are gypsies and prodigious businessmen who meet at night in the local brothel. The gypsies are famous for their marketing abilities to buy steel and empty bottles (aka ‚Sticle goale cumpaaaar’)".
"Most of the Ilfov county inhabitants are gypsies and prodigious businessmen who meet at night in the local brothel. The gypsies are famous for their marketing abilities to buy steel and empty bottles (aka ‚Sticle goale cumpaaaar’)".
Saturday, November 1, 2008
Barking Mad !
Nu stiu de ce in ultima vreme trebuie sa mi se intample toate de doua ori, trec tot de cate doua ori fix prin aceleasi situatii, aceleasi stari, aceleasi intamplari, aceleasi experiente... ca si cum sunt supusa unui test din urma caruia se vrea a se vedea daca am invatat ceva de pe urma primei experiente.Mi-a picat baza de date... de tot de data asta. In iulie am avut HDD bad sectors dar din fericire dupa cateva zile am fost in stare sa recuperez tot si sa export toate datele din BD. Cand ma gandeam ca am scapat de belea (care e probabilitatea sa se intample acelasi lucru in decurs de cateva luni?) am ramas fara baterie la laptop in the middle of running something BIG pe baza. Si bazaconia s-a intamplat: partially BD crash... partea naspa e ca desi baza e up am niste erori tare nasty si nu pot sa fac nimic cu ea, nu pot nici recovery, nici backup, nu pot sa export, nimic...
"ORA-01186: file 201 failed verification tests
ORA-01122: database file 201 failed verification check
ORA-01110: data file 201: 'E:\ORACLE\PRODUCT\10.2.0\ORADATA\db\file01.DBF'"
I am screwed this time. Big time!
Later edit: Pana la urma i-am dat de cap :D some undocumented tricks cu risc mare dar cine nu
risca nu castiga... alter database drop tablespace including contents and datafiles :DTotusi, tin sa mentionez ca am fost si lucky, tablespace-ul afectat era un temp one, dar suficient sa imi blocheze activitatea: nu am reusit nici macar un amarat de backup sa ma asigur ca raman cu ceva daca imi esueaza metoda. Nu cred ca mai e necesar sa spun ca nu aveam un backup recent, altfel nu imi faceam atatea probleme. Dar acum ca am scapat de erorile de startup si am baza up and running, pot face nenorocitul de backup si promit sa il programez sa ruleze saptamanal !
Subscribe to:
Posts (Atom)
