Acum cateva luni imi era frica de apa. Frica la modul: nu intru in apa ce imi ajunge mai sus de piept.
Am incercat de vreo cateva ori sa invat niste miscari de baza, doar ca atat timp cat exista frica, se pare ca stie frumos sa isi instaureze domnia. Creierul pare un mic copil manipulat, atunci cand frica domina, iar eu tot ce aveam in cap era ca in apa, ma scufund. Daca nu am de ce sa ma tin, ma duc in jos ca bolovanul. Pentru cineva care stie sa inoate de cand e copil, probabil ce descriu acum e weird si nu are cum sa ma inteleaga vreodata.
Anul acesta, mi-am tot propus sa merg la swimming classes. Am amanat ce am amanat, dar chiar si cand am inceput, m-am dus cu inima in dinti si cu convingerea ca ma duc degeaba, dar cel putin nu imi mai pot reprosa ca nu am incercat. Am luat-o lejer, cu plute multe pentru siguranta, dar in timp de 4 saptamani, totul a fost natural. Desi nu mai devreme de saptamana trecuta, eram inca oarecum convinsa ca nu am cum sa inot vreodata fara ajutor (like pluta), cu toate ca frica de apa imi mai disparuse. Totul pana azi, cand nu stiu cum, mi-am invins toate temerile si am incercat. Si mare mi-a fost mirarea sa constat ca: inot! Nu m-am scufundat, nu m-am inecat, nu am luat nici macar o gura de apa, ci pur si simplu am inotat latimea bazinului. Nu cred ca pot descrie fericirea mea in cazul acestei misiuni accomplished, dar senzatia ca reusesti ceva, dupa ce a parut ani de zile o imposibilitate (ba mai mult, un ceva generator de panica) e absolut senzationala. demonstreaza o data in plus ca atunci cand exista vointa, orice temere se naruie si ca de fapt limitele nu exista decat ca si fixatii ale creierului nostru.
For some reason, azi ma simt cu mult mai puternica: am reusit o batalie cu propria-mi frica din care am iesit nu doar invingatoare, dar cu o senzatie de I can face and do anything now (cata insemnatate are o victorie atat de mica si aparent nesemnificativa!)
Am incercat de vreo cateva ori sa invat niste miscari de baza, doar ca atat timp cat exista frica, se pare ca stie frumos sa isi instaureze domnia. Creierul pare un mic copil manipulat, atunci cand frica domina, iar eu tot ce aveam in cap era ca in apa, ma scufund. Daca nu am de ce sa ma tin, ma duc in jos ca bolovanul. Pentru cineva care stie sa inoate de cand e copil, probabil ce descriu acum e weird si nu are cum sa ma inteleaga vreodata.
Anul acesta, mi-am tot propus sa merg la swimming classes. Am amanat ce am amanat, dar chiar si cand am inceput, m-am dus cu inima in dinti si cu convingerea ca ma duc degeaba, dar cel putin nu imi mai pot reprosa ca nu am incercat. Am luat-o lejer, cu plute multe pentru siguranta, dar in timp de 4 saptamani, totul a fost natural. Desi nu mai devreme de saptamana trecuta, eram inca oarecum convinsa ca nu am cum sa inot vreodata fara ajutor (like pluta), cu toate ca frica de apa imi mai disparuse. Totul pana azi, cand nu stiu cum, mi-am invins toate temerile si am incercat. Si mare mi-a fost mirarea sa constat ca: inot! Nu m-am scufundat, nu m-am inecat, nu am luat nici macar o gura de apa, ci pur si simplu am inotat latimea bazinului. Nu cred ca pot descrie fericirea mea in cazul acestei misiuni accomplished, dar senzatia ca reusesti ceva, dupa ce a parut ani de zile o imposibilitate (ba mai mult, un ceva generator de panica) e absolut senzationala. demonstreaza o data in plus ca atunci cand exista vointa, orice temere se naruie si ca de fapt limitele nu exista decat ca si fixatii ale creierului nostru.
For some reason, azi ma simt cu mult mai puternica: am reusit o batalie cu propria-mi frica din care am iesit nu doar invingatoare, dar cu o senzatie de I can face and do anything now (cata insemnatate are o victorie atat de mica si aparent nesemnificativa!)
4 comments:
Bravo!!!!!!!
Si eu aveam probleme cu inotul in sensul ca inotam doar cativa metri si atat, pentru ca oboseam foarte tare.
Greseala mea era respiratia ...
Acum am reusit sa ma relaxez si e chiar f comod sa inot cateva bazine fara sa ma opresc si nu obosesc rau. :)
ehh - eu mai am pana acolo - deocamdata am reusit Latimi de bazin.. pana la a face o lungime cred ca va mai trece o perioada. dar cel putin nu mai am frica si i know that I can do it! :D ai dreptate cu respiratia, asta trebuie sa invat si eu - si asta imi zice si instructoarea: Breath!!! :D
Ahh, eu care parca m-am nascut in apa si sunt innebunita dupa ea si inot de pe la 3 ani nu pot sa-ti spun decat BRAVOOO!!!! Foarte tare ca ai reusit sa treci peste temeri. Asta nu inseamna sa nu respecti apa :) Pupi! Fa o tura de bazin si pentru mine :)
multumeeesc :D
fac 1 latime si pt tine :D
Post a Comment