In general nu am nimic cu indienii.. am cunoscut aici o gramada, oameni veseli, descurcareti, muncesc mult (si prost, imi permit sa adaug), doar ca seamana destul de mult cu romanii: iti zambesc in fata si te injunghie imediat cum te-ai intors cu spatele. Indienii nu uita niciodata, si nu ezita sa calce pe capete pentru a-si reabilita pozitia pe care ai indraznit sa le-o scuturi, chiar si neintentionat; ei vor tine minte si nu vor uita ca intr-o zi o sa le platesti pentru asta.
Indienii cu care am interactionat la fostul meu loc de munca au fost, cu mici exceptii, niste mancatori de kkt: una spuneau si alta faceau, nu ezitau sa iti paseze problemele lor tie, sub pretext ca TU esti dator sa le solutionezi, se gudurau pe langa tine ca niste catelusi pentru a cere ajutor atunci cand nu prea stiau ce sa faca, si mai erau cei care erau in pozitii de conducere, care nu prea faceau nimic, decat aratau cu degetul la lucrurile care nu mergeau subliniind DEMANDING ca este de datoria ta sa depui un extra mile effort ca lucrurile si statisticile sa iasa bine (si ei sa primeasca implicit laudele!).
Aici la locul de munca am lucrat direct cu un alt indian. Om fain de felul lui - in afara orelor de program. Imi mai dadea un lift pana acasa cateodata si discutam despre diverse. Indienii nu sunt prosti deloc, chiar daca de multe ori fac pe prostii. Ei au mereu un plan in cap si joaca orice rol este nevoie pentru a-l duce la implinire. In timpul orelor de program, eram in permanenta contrazicere cu acest indian. Nu prea intelegea ce se intampla, avea mereu o varianta a lui care parca era litera de lege, orice se abatea sau nu era inclus in varianta respectiva era catalogat drept Prost sau Inutil. Am reusit de cateva ori sa ma 'impun', dupa consimtamantul managerei care vedea utilitatea ideilor mele sau beneficiile over ideilor lui, sau atunci cand el nu venea la munca. Am aflat la cateva luni dupa ce nu am mai lucrat acolo, de la un coleg de birou, ca era mereu amuzat de 'discutiile' noastre pe teme de munca, mi-a zis ca avea impresia ca asista la o discutie intre un sot si o sotie, cand fiecare incearca sa isi impuna punctul de vedere :)
Dar nu despre asta e vorba acum. Azi vreau sa relatez cazul unui indian mai special, cu care am interactionat destul de des pentru ca lucram in aceeasi echipa globala. As scrie multe despre el, i-as putea face un portret psihologic, dar nu cred ca e cazul si timpul. Intamplarea pe care vreau sa o povestesc este urmatoarea:
Intr-o zi, acest indian imi paseaza o problema sub pretext ca trebuie solutionata in shiftul nostru (adica in Europa). Nu era cazul, conform regulilor si procedurilor interne, asa ca i-am trimis-o frumos inapoi. Ce a urmat, a fost o intreaga comedie: omul imi spune sa imi folosesc neuronii si sa inteleg ca el NU o sa lucreze problema respectiva, apoi a inceput sa ma faca in fel si chip, ca la usa cortului, insistand sa imi iau 'shit'-ul si sa il lucrez. Nici mai mult nici mai putin, dupa o astfel de interactiune, i-am trimis un mail managerului sau (un alt indian) cu copy-paste la discutia avuta cu el pe messenger. Eu nu stau sa ma tiganesc cu oamenii si nici nu stau sa le inghit kktul! Ei bine, se pare ca managerul lui cunostea cu cine are de-a face si l-a chemat in birou sa il mustruluiasca. Nu stiu exact ce s-a petrecut in biroul respectiv, dar imediat dupa eveniment am primit o tona de amenintari de la acest personaj, camuflate unele, lasate la liber altele, cum ca intr-o zi imi va plati cu varf si indesat pentru asta. Yeah right! Asta a inteles el: ca EU sunt vinovata pentru situatia creata, nu ca el a generat-o si s-a aruncat in groapa singur. Sa fie clar: eu nu am regretat nici o secunda mailul pe care l-am scris managerului sau si i-am si comunicat asta pentru ca la munca nu ma duc sa inghit mizeriile unora care sunt frustrati/stresati/lenesi/nervosi/etc. Asta a fost acum vreo 4 ani, evident ca de atunci am mai avut interactiuni cu el, prin natura muncii... insa el nu a putut uita acest episod, desi la o discutie mai serioasa dupa o buna bucata de timp mi-a spus ca e ok, era stresat, a inteles reactia mea de a-i scrie managerului. Mai mult de atat, avea grija ca de fiecare data sa imi aminteasca si mie ca totul e viu in mintea lui si ca intr-o zi s-ar putea sa se intoarca roata, un fel de "de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu".
Zilele trecute am primit o invitatie pe LinkedIn de la acest omulet. Nu stiu de ce i-am dat accept, dar am facut-o. La nici 5 minute, indianul imi scrie o 'recomandare', ironica, acida, legata de evenimentul din trecut:
"I admire her transparency and ability to escalate issues of professional importance right to where they must be sorted - at the manager's desk!"
Repet: Beware Indians!
Indienii cu care am interactionat la fostul meu loc de munca au fost, cu mici exceptii, niste mancatori de kkt: una spuneau si alta faceau, nu ezitau sa iti paseze problemele lor tie, sub pretext ca TU esti dator sa le solutionezi, se gudurau pe langa tine ca niste catelusi pentru a cere ajutor atunci cand nu prea stiau ce sa faca, si mai erau cei care erau in pozitii de conducere, care nu prea faceau nimic, decat aratau cu degetul la lucrurile care nu mergeau subliniind DEMANDING ca este de datoria ta sa depui un extra mile effort ca lucrurile si statisticile sa iasa bine (si ei sa primeasca implicit laudele!).
Aici la locul de munca am lucrat direct cu un alt indian. Om fain de felul lui - in afara orelor de program. Imi mai dadea un lift pana acasa cateodata si discutam despre diverse. Indienii nu sunt prosti deloc, chiar daca de multe ori fac pe prostii. Ei au mereu un plan in cap si joaca orice rol este nevoie pentru a-l duce la implinire. In timpul orelor de program, eram in permanenta contrazicere cu acest indian. Nu prea intelegea ce se intampla, avea mereu o varianta a lui care parca era litera de lege, orice se abatea sau nu era inclus in varianta respectiva era catalogat drept Prost sau Inutil. Am reusit de cateva ori sa ma 'impun', dupa consimtamantul managerei care vedea utilitatea ideilor mele sau beneficiile over ideilor lui, sau atunci cand el nu venea la munca. Am aflat la cateva luni dupa ce nu am mai lucrat acolo, de la un coleg de birou, ca era mereu amuzat de 'discutiile' noastre pe teme de munca, mi-a zis ca avea impresia ca asista la o discutie intre un sot si o sotie, cand fiecare incearca sa isi impuna punctul de vedere :)
Dar nu despre asta e vorba acum. Azi vreau sa relatez cazul unui indian mai special, cu care am interactionat destul de des pentru ca lucram in aceeasi echipa globala. As scrie multe despre el, i-as putea face un portret psihologic, dar nu cred ca e cazul si timpul. Intamplarea pe care vreau sa o povestesc este urmatoarea:
Intr-o zi, acest indian imi paseaza o problema sub pretext ca trebuie solutionata in shiftul nostru (adica in Europa). Nu era cazul, conform regulilor si procedurilor interne, asa ca i-am trimis-o frumos inapoi. Ce a urmat, a fost o intreaga comedie: omul imi spune sa imi folosesc neuronii si sa inteleg ca el NU o sa lucreze problema respectiva, apoi a inceput sa ma faca in fel si chip, ca la usa cortului, insistand sa imi iau 'shit'-ul si sa il lucrez. Nici mai mult nici mai putin, dupa o astfel de interactiune, i-am trimis un mail managerului sau (un alt indian) cu copy-paste la discutia avuta cu el pe messenger. Eu nu stau sa ma tiganesc cu oamenii si nici nu stau sa le inghit kktul! Ei bine, se pare ca managerul lui cunostea cu cine are de-a face si l-a chemat in birou sa il mustruluiasca. Nu stiu exact ce s-a petrecut in biroul respectiv, dar imediat dupa eveniment am primit o tona de amenintari de la acest personaj, camuflate unele, lasate la liber altele, cum ca intr-o zi imi va plati cu varf si indesat pentru asta. Yeah right! Asta a inteles el: ca EU sunt vinovata pentru situatia creata, nu ca el a generat-o si s-a aruncat in groapa singur. Sa fie clar: eu nu am regretat nici o secunda mailul pe care l-am scris managerului sau si i-am si comunicat asta pentru ca la munca nu ma duc sa inghit mizeriile unora care sunt frustrati/stresati/lenesi/nervosi/etc. Asta a fost acum vreo 4 ani, evident ca de atunci am mai avut interactiuni cu el, prin natura muncii... insa el nu a putut uita acest episod, desi la o discutie mai serioasa dupa o buna bucata de timp mi-a spus ca e ok, era stresat, a inteles reactia mea de a-i scrie managerului. Mai mult de atat, avea grija ca de fiecare data sa imi aminteasca si mie ca totul e viu in mintea lui si ca intr-o zi s-ar putea sa se intoarca roata, un fel de "de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu".
Zilele trecute am primit o invitatie pe LinkedIn de la acest omulet. Nu stiu de ce i-am dat accept, dar am facut-o. La nici 5 minute, indianul imi scrie o 'recomandare', ironica, acida, legata de evenimentul din trecut:
"I admire her transparency and ability to escalate issues of professional importance right to where they must be sorted - at the manager's desk!"
Repet: Beware Indians!
3 comments:
Trebuie sa te contrazic. Din cate am auzit si cunoscut, indienii sunt la fel cam toti. Romanii doar ar vrea sa fie :)) Asta si pentru ca romanii nu stiu sa fie "completi" ca indienii (adica, sa fie si leneshi, si sapatori, si mancatori de kkt, si razbunatori), ei sunt in bisericutze. dar intotdeauna exista si din aia care muncesc, simpatici, amuzanti. Pe cand la indieni mai rar.
ce e interesant e ca indienii nu prea au simpatizanti, decat.. alti indieni! logic cumva. englezii nu ii pot inghiti, americanii as well, olandezii, romanii, nemtii, francezii, spaniolii, etc either. nici macar pakistanezii care sunt tot de-ai lor, au ceva de impartit cu ei. ma gandesc ca atunci cand unul are o parere, il poti cataloga nebun, dar deja cand marea majoritate are aceeasi parere, poate e o realitate.
Bine scris. Colegul ala al tau s-a comportat de parca e "sefuletul" ala al meu. Si al meu e prietenos cand sunt de fata si ma injunghie pe la spate. N-are nici macar demnitatea sa-mi spuna in fata ce are de spus.
Post a Comment