Zilele astea au fost zile foarte calme pentru mine - am avut 5 zile libere (a fost Good Friday si Pastele catolic) asa ca am hotarat sa ma odihnesc si sa fac lucrurile care ma fac pe mine fericita. Drept urmare am recuperat in discutiile cu old friends din tara, cu familia, cu prietenii de aici, am gatit (inca nu am facut sarmalele!! dar saptamana asta sigur o sa le fac) si sambata am iesit intr-o excursie - in Tara Galilor (North Wales). A fost o zi perfecta, o zi plina de veselie, soare (la propriu chiar), in care am vazut marea, valurile, o coasta destul de abrupta dar fermecatoare de-a dreptul, in care am baut unul din cele mai bune cappucino, in care am mancat mancare welsh si cookies traditionale, in care am vizitat un castel vechi din secolul 13 si in care zambetul m-a insotit pretutindeni de dimineata pana seara. Ever wondered de ce atunci cand depunem efort dar el ne aduce bucurie, efortul nu este resimtit? A fost si cazul meu - dupa 10 ore de walking am ajuns acasa si ma simteam ca si cum abia m-am trezit...
Azi am vorbit mai bine de 2 ore cu un bun prieten din tara - am depanat amintiri, mi-am amintit de vremurile cand mergeam la pranz sau la o bere in
White Horse in Dorobanti, mi-am amintit iar de Naf-Naf din orasul meu natal... si mi-am amintit de Herastrau si de leaganele in care obisnuiam sa ma dau chiar daca nu mai eram copil.... si mi-am amintit si de toate trairile de acolo, unde eram Acasa - si de sperante si de planuri si de lungile discutii despre viitor... mi-am amintit de muzica romaneasca si de mancarea cu gust si de lautari si de preocuparea majora a barbatilor pentru fotbal... apoi discutia a luat-o pe alta panta si am realizat ca o iubire mare nu se stinge niciodata, ea va avea mereu un loc acolo in inima noastra - e ireplaceable. Si mi-a placut ce mi-a spus prietenul meu, ca el pentru o anumita persoana ar renunta la tot, ar renunta la bani, ar renunta la munca, ar renunta pana si la casa si ar pleca sa traiasca cu Ea in cort sau chiar intr-o pestera si tot ar fi fericit.......... atunci mi-am dat seama ca asta doar inseamna o Dragoste Adevarata...
Azi am vorbit mai bine de 2 ore cu un bun prieten din tara - am depanat amintiri, mi-am amintit de vremurile cand mergeam la pranz sau la o bere in White Horse in Dorobanti, mi-am amintit iar de Naf-Naf din orasul meu natal... si mi-am amintit de Herastrau si de leaganele in care obisnuiam sa ma dau chiar daca nu mai eram copil.... si mi-am amintit si de toate trairile de acolo, unde eram Acasa - si de sperante si de planuri si de lungile discutii despre viitor... mi-am amintit de muzica romaneasca si de mancarea cu gust si de lautari si de preocuparea majora a barbatilor pentru fotbal... apoi discutia a luat-o pe alta panta si am realizat ca o iubire mare nu se stinge niciodata, ea va avea mereu un loc acolo in inima noastra - e ireplaceable. Si mi-a placut ce mi-a spus prietenul meu, ca el pentru o anumita persoana ar renunta la tot, ar renunta la bani, ar renunta la munca, ar renunta pana si la casa si ar pleca sa traiasca cu Ea in cort sau chiar intr-o pestera si tot ar fi fericit.......... atunci mi-am dat seama ca asta doar inseamna o Dragoste Adevarata...
No comments:
Post a Comment