Tiuitul strident al alarmei de incendiu m-a trezit din amorteala.. Toata lumea parasea biroul si a trebuit sa ies afara si eu - afara lume multa, stransa in fata cladirii.. asteptau.. Mi-am aprins o tigara - si mi-as fi dorit sa fi luat si cafeaua cu mine! Amara, neagra, fara strop de zahar. Dupa 5 minute tiuitul asurzitor s-a oprit si lumea s-a rasfirat - au intrat cu totii inauntru iar eu am ramas, singura, langa stratul de flori langa care fumam - si am ascultat linistea... am privit pentru prima data primavara care ma inconjura - lalelele roz si narcisele galbene si cele cateva branduse firave care mijeau din gazon. Atunci am vazut si zambilele! Mov si siclam. M-am repezit inspre ele, sa le ating, sa le miros - si atunci am auzit si ciripitul de pasarele.. nu mai era asa de liniste.. si m-am uitat din nou in jurul meu si am realizat: in Manchester e soare si e cald.. dar in mine nu era cald...
Monday, March 31, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Imi permit sa-ti daruiesc o poezioara care la randul meu mi-a fost facuta cadou de o veche prietena, poate te mai incalzeste putin :)
Zâmbeai ades micuţă
Când lumea îţi spunea
Că viaţa e urâtă,
Sau poate nu, dar grea.
Azi te-am văzut plângând,
Privind în urmă timpul.
Te-am întrebat: “Ei, ce-i?”
“Nimic”, mi-ai spus zâmbind
“Se schimbă anotimpul…”
Post a Comment