Pe ultima rasarita vreau sa o scriu pentru ca e una simpatica:
in anul 1 de facultate m-am inscris la clubul de teatru al facultatii. Dar nu m-am dus, din lipsa de timp..In anul 2, dupa festivalul de teatru organizat de SiSC (uniunea studentilor din Facultatea de Cibernetica, a carei membru activ eram), am hotarat ca trebuie sa dau o sansa teatrului, pentru ca imi placea mult prea mult. Si asa am inceput repetitiile, care erau de 2-3 ori pe saptamana, cate 4 ore. Mi se parea enorm de mult timp, avand in vedere proiectele interminabile pe care le aveam de facut pentru scoala, dar ma atragea atat de mult ideea de teatru incat am hotarat sa fac un sacrificiu. Tin minte ca prima repetitie a fost una din cele mai haioase: faceam exercitii de dictie si intrucat pe atunci nu aveam inca un mentor oficial, Eugen (unul din veteranii clubului) era 'seful' nostru. Dintre participanti mi-i amintesc pe: Petruta, Tavi, George, Eugen, George2, Gabi, Radu, si inca o fata pe care sincer nu imi amintesc cum o cheama - iar restul cred ca veneau on and off ca nu imi amintesc nici macar mutra lor. Prima repetitie a fost dupa cum am spus, dementiala. Radeam cu lacrimi si nu ne puteam aduna nici unul la exercitiile de dictie, faceam bascalie de fiecare sa vedem cat rezista sa pronunte corect. Evident, toti am terminat in rasete, nimeni nu si-a putut duce exercitiul pana la capat. Atunci am hotarat ca nu e doar
pasiunea pt teatru, e si fun, so i gave it a go si am continuat sa merg. Dupa o vreme am facut rost de mentor, un actor la teatru, Calin nu mai stiu cum, juca la teatrul de comedie parca, cu el am dat apoi si proba pt piesa, pt ca s-a ales o piesa pe care sa o jucam in festival si nu toata lumea primea rol intrucat era o piesa pt o mana de personaje. Am trecut-o cu brio asa ca urma sa joc rolul unei slujnice indragostita de stapanul ei. Piesa, tot o comedie. Din vary motive, mie nu imi placea stapanul. Mi se parea la ora respectiva un tip libidinos. Stiu ca era doar un rol, dar de cate ori imi venea mie randul sa exersez, nu puteam sa intru in pielea personajului care trebuia sa se arunce in bratele tipului, sa ii faca nush ce declaratii si sa ii jure dragoste vesnica. Evident, totul intr-un mod ironic. Dupa vreo 8-10 saptamani, cred ca am abandonat. Nu ma vedeam deloc in pielea personajului pe o scena si mai ales in fata atator oameni, in cadrul unui festival. Norocul era ca aproape toti aveam un backup si nu i-am lasat chiar in coada de peste. Cel mai funny mi se pare acum motivul complet pueril pe care l-am invocat atunci: "Nu pot sa joc rolul unei slujnice proaste, o sa ma vada atatia oameni pe scena, cum o sa mai pot eu sa am o cariera in IT apoi?"In realitate, motivele erau mai multe, principalul fiind ca nu imi placea rolul, al doilea ca proiectele pt facultate bateau la usa si eu eram in urma cu toate, pierdusem bursa si aveam nevoie de ea inapoi.
Oricum, la festival, tin minte ca mi-au dat lacrimile, pentru ca eu eram in public si mimam toate replicile pe care ar fi trebuit sa le dau daca eram eu in pielea personajului.
Oh well... partea interesanta a venit dupa spectacol. Cu 1 an in urma, in cadrul aceluiasi festival, ochisem eu 2 actori studenti din Galati, iar anul urmator au venit din nou sa participe. Surprize-surprize, nu mai stiu datorita carei conjuncturi, probabil petrecerea care s-a tinut dupa festival in Club Moxa, dar in seara respectiva imi trageam o gramada de ocheade cu unul dintre ei - ala dragut - Radu :D (bine-nteles ca i-am tinut minte si numele). Si desi in seara respectiva am avut un admirator care s-a tinut scai dupa mine toata seara, gandul meu si privirile mele il cautau pe Radu... cu care in seara aceea m-am tinut de mana :D si de care am fost atat de dezamagita cand mi-a spus ca are prietena acasa...
Cred ca imi e dor de anii de facultate - nu scoala de acum, ci anii aceia in care simteam totul altfel, viata era de un roz continuu, inima mea era always blue si pluteam intr-o continua exaltare.
6 comments:
spui ca iti e dor de anii de facultate, desi majoritatea spune ca anii de liceu ar fi mai "tari". cum le-ai ordona pe cele doua ?
@t.o: well, pt mine anii de liceu au fost boring. tot ce imi amintesc din ei au fost vesnicele mele "chinuri" din urma primei iubiri terminate brusc.
anii de facultate au avut o semnificatie muuuult mai mare si ii pretuiesc infinit mai mult. au fost anii in care pot spune ca am trait la maxim si am fost foarte happy in fiecare zi :)
La mine liceul e de bază :D Nebunie şi distracţie şi prieteni pe car eăi mai am şi acum. În facultate deja toată lumea era prea busy. În plus, eu în facultate am fost într-o relaţie de 3 ani şi, aşa că, de unde distracţie? :))) Aş fi vrut şi eu cursuri de actorie :)
@Lia :))) cum mai toata lumea era bizi? ehh - ce sa va fac daca v-ati tras prieten in facultate? :P mie mi-a zis toata lumea: bey facultatea e pt distractie, doar in anul 5 sa iti faci prieten - asa ca m-am executat :P bine, mi l-am facut in anul 4 sem 2 ca sa fiu sigura :D
@Maria: pai, am facut facultatea de jurnalistica si mai toata lumea deja lucra in presa, nu mai aveau timp si de spritzuri si teatru, desi taaare mi-ar fi placut. Relatia incepuse cu exact 4 luni inainte sa intru la facultate. Ghinion :)))
trista partea cu acel Radu .
Post a Comment