N-am mai scris pe aici o vreme pentru ca P. a fost in vizita pentru aproape 2 saptamani. Ca sa o citez pe Irina, a trecut si octombrie, cu viteza luminii, m-am trezit in iarna direct, acum 10 minute ma uitam pe geam la cum ninge ("cate-un fulg, acum a stat") si nu am absolut nici o tragere de inima sa mai ies din casa pe frigul asta (acum vreo 5-6 grade probabil). Maine e Halloween si tot maine ma duc la inot la Aquatics (da, da, radeti de mine, dar ma duc la curs de inot, e foarte cool si decent, numai Adulti, ceea ce in Romania nu am fost in stare sa gasesc. Asa ca daca mi-am ratat sansa cand am fost copil insemna ca nu mai pot invata niciodata?). Ar trebui sa pun un post special cu inotul, ca sunt fermecata, mi-am invins frica de apa si acum sunt maniaca sa imi perfectionez si sincronizez cat pot de bine miscarile. Tot la inot am cunoscut niste oameni faini si nu am putut sa nu remarc din nou cum aici nu exista discriminare: una dintre cursante este o negresa cu probleme ale aparatului locomotor si cu alte disabilities, care nu doar ca are atentie speciala din partea instructoarei, dar si din partea noastra a celorlalti cursanti, nu o marginalizam, dimpotriva, o integram cum putem mai bine.
Cat a fost P. aici m-am ingrasat enorm. Nu imi prea convine din simplul motiv ca nu mai intru in haine si intamplator am niste haine chiar dragute pe care imi place sa le port, nu vreau sa le dosesc pe vreun raft. Vestea buna e ca din Chester mi-am luat cei mai draguti si finuti pantofi din ultimii 2 ani, aveau reducere de 75% si sunt pantofii pe care am vrut sa mi-i cumpar in primavara cu 60 de lire, dar pe care i-am luat acum la 15. Sunt ca un copil care primeste cadouri cand iau un good deal. De data asta a fost bucurie dubla pt ca pantofii astia sunt minunati. Mai in gluma mai in serios, atat de mult imi plac incat intr-o seara P m-a gasit cu ei in pat :D
Colega mea de apartament a reusit sa ma scoata din pepeni cand la 1 zi dupa ce am stat sa smotruiesc TOATA casa, am venit din drumetie si am gasit un MESS in toata bucataria, farfurii si oale si tacamuri insirate in chiuveta, langa chiuveta, pe aragaz, langa aragaz, pe masa, mancare peste tot, faramituri, frunze, ceapa care mirosea, resturi, bleac! I-am lasat un mesaj foarte decent pe care nu l-a percutat, deci stiu ca eforturile mele de a avea o casa curata sunt deja duse pe apa sambetei, trebuie doar sa ma obisnuiesc cu ideea ca avem o cocina, nu o bucatarie, anymore. Dar nevermind, ea e vesnic happy, canta, pune muzica sa urle, isi lasa lucrurile peste tot, mai sparge, mai varsa, mai scapa. A plans intr-o zi, cu lacrimi de crocodil, din cauza prietenului ei, evident (barbatii astia!!), m-am speriat, am mers sa o intreb daca e bine ca o auzeam din camera mea cum sughita.
Acum 2 saptamani am inceput din nou seminariile la Universitate. Sunt teachning assistent la cursul de System Engineering (COMP20341) dar de data asta am luat laboratoarele, nu workshopurile, pe care le-am avut anul trecut. Experienta asta cu predatul, notatul, examinatul, este ceva ce nu m-a atras niciodata. Vad ca anul acesta lucrurile se schimba tare mult, atat de mult incat ma trezesc dimineata dornica sa ajung la scoala la seminar. Primul laborator a fost foarte fain, echipele formate din 4-6 studenti reprezentau de fapt o firma de soft care a fost contractata sa implementeze un sistem pentru o agentie de turism Trave-In-Style. Si fiind primul lor laborator, a fost gandit sub forma unui interviu: ei vin la sediul nostru sa adune specificatiile si sa puna intrebari necesare in vederea implementarii sistemului. Li s-a sugerat atat lor cat si noua sa avem o tinuta business in ziua respectiva, ca sa putem simula intr-adevar un business meeting. Totul a inceput cu: Hello, we are the representatives of Travel-In-Style, I am the manager of the company and Abraham is one of my travel agents, we would both try to answer all your questions" - era ca o joaca pentru mine, probabil si pentru studenti, am inventat un sistem, procese, plati, etc. pentru fiecare dintre grupe, i-am pus in incurcatura pe unii, altora le-am facut viata usoara. Saptamana aceasta i-am notat pentru delivery-urile la care aveau dead-line. Adica le-am dat note. Sistemul e cat se poate de misto - la curs li se preda teoria - intr-un cu totul alt fel decat suntem noi obisnuiti acasa, dar nu toata teoria, li se mai si dau sugestii si indicatii cu privire la ce ar mai fi bine sa citeasca pentru a-si forma o opinie generala. Aceste omisiuni sunt deliberate tocmai pentru a se observa cat de descurcareti sunt, pentru a-i invata sa caute, sa cerceteze, sa se informeze singuri ("Help them to help themselves", asta e motto-ul profesorilor), pentru ca in real-life nu iti da nimeni mura in gura. Sistemul de invatamant de aici mimeaza foarte bine lumea exterioara, pentru studentii de aici nu e nici o surpriza cand merg la un job, stiu foarte bine ce au de facut, se integreaza foarte usor, nu au nevoie de instructiuni clare si precise pentru a-si putea face treaba. Dar sa revin: task-urile trebuie submise pana la dead-line. Cine depaseste dead-line-ul chiar si cu 10 minute nu mai este punctat (adica primeste 0 puncte din 20, 50 sau cate puncte sunt alocate task-ului respectiv). Sunt foarte constienti (si constiinciosi) si pana acum nu mi s-a intamplat sa aud pe careva ca vrea sa ii extind dead-line-ul din diverse motive (nici cand au avut un team-member care si-a rupt piciorul la propriu, pt ca apoi l-am vazut cu piciorul in ghips si cu carja). Cu notarea se complica treaba. Cel putin pentru mine. Pentru ca nu se puncteaza individual, ci echipa. Deci e foarte importanta sincronizarea, comunicarea, impartirea sarcinilor si ajutorul in echipa. Logic, as zice: intr-o firma, de orice fel e ea, e la fel. Se intampla uneori ca intr-o echipa sa se vada munca cateunuia sclipitor, dar pentru ca ceilalti au facut totul bors, punctele se pierd. Se pare ca studentii sunt destul de OK cu treaba asta, pentru ca ei stiu din start ca sunt un TOT nu singularity, deci fac tot ce le sta in putinta fiecaruia sa ridice intreaga echipa si prin asta sa se ridice si ei [cred ca noi romanii am cam avea ceva de invatat din asta]. Ce imi place cel mai mult la partea cu notatul este ca niciodata nu se pune o nota si atat. Nota este ALWAYS insotita de comentarii - de ce s-au dat 5 punte din 15 (nu in sensul ca ti-am scazut 2 puncte pt asta, 2 pt asta, 3 pt astalalta, ci sunt clar punctate greselile, argumentate bine si insotite de ways to correct them. Cateodata, daca nu se atinge nivelul minim de puncte li se cere sa refaca assignment-ul.
De cand eram studenta in anul 1 mi-am dorit sa fiu parte dintr-un astfel de sistem de invatamant. Cand am venit in Anglia am sperat sa pot sa fiu parte din el dar datorita situatiei mele mai speciale, combinatie de research cu Industrial placement, am fost uimita sa constat ca eu nu am de fapt cursuri, ci doar some guidelines organizate. Anyway, am facut parte din sistem de pe partea cealalta a baricadei, poate una mai interesanta pentru ca este intotdeauna lipsita de stresul notelor sau al esecului.
In alta ordine de idei: duminica ma duc la un Handmade Objects fair, cred ca o sa imi iau bilete pt un week-end in Londra, astept sa imi vina musafirii din Olanda (mai repede!!!), sa vina Craciunul (ca deja incep sa ma satur de decoratiunile din vitrine), sa imi aduca cineva fularele si caciula din Romania ca aici e deja iarna, mi-e dor de P. deja dar am o gra-ma-da de lucru la proiect ceea ce sper ca o sa ma distraga. Si inca ceva: inca multumesc pentru fiecare dimineata, dupa-amiaza, seara...
Cat a fost P. aici m-am ingrasat enorm. Nu imi prea convine din simplul motiv ca nu mai intru in haine si intamplator am niste haine chiar dragute pe care imi place sa le port, nu vreau sa le dosesc pe vreun raft. Vestea buna e ca din Chester mi-am luat cei mai draguti si finuti pantofi din ultimii 2 ani, aveau reducere de 75% si sunt pantofii pe care am vrut sa mi-i cumpar in primavara cu 60 de lire, dar pe care i-am luat acum la 15. Sunt ca un copil care primeste cadouri cand iau un good deal. De data asta a fost bucurie dubla pt ca pantofii astia sunt minunati. Mai in gluma mai in serios, atat de mult imi plac incat intr-o seara P m-a gasit cu ei in pat :D
Colega mea de apartament a reusit sa ma scoata din pepeni cand la 1 zi dupa ce am stat sa smotruiesc TOATA casa, am venit din drumetie si am gasit un MESS in toata bucataria, farfurii si oale si tacamuri insirate in chiuveta, langa chiuveta, pe aragaz, langa aragaz, pe masa, mancare peste tot, faramituri, frunze, ceapa care mirosea, resturi, bleac! I-am lasat un mesaj foarte decent pe care nu l-a percutat, deci stiu ca eforturile mele de a avea o casa curata sunt deja duse pe apa sambetei, trebuie doar sa ma obisnuiesc cu ideea ca avem o cocina, nu o bucatarie, anymore. Dar nevermind, ea e vesnic happy, canta, pune muzica sa urle, isi lasa lucrurile peste tot, mai sparge, mai varsa, mai scapa. A plans intr-o zi, cu lacrimi de crocodil, din cauza prietenului ei, evident (barbatii astia!!), m-am speriat, am mers sa o intreb daca e bine ca o auzeam din camera mea cum sughita.
Acum 2 saptamani am inceput din nou seminariile la Universitate. Sunt teachning assistent la cursul de System Engineering (COMP20341) dar de data asta am luat laboratoarele, nu workshopurile, pe care le-am avut anul trecut. Experienta asta cu predatul, notatul, examinatul, este ceva ce nu m-a atras niciodata. Vad ca anul acesta lucrurile se schimba tare mult, atat de mult incat ma trezesc dimineata dornica sa ajung la scoala la seminar. Primul laborator a fost foarte fain, echipele formate din 4-6 studenti reprezentau de fapt o firma de soft care a fost contractata sa implementeze un sistem pentru o agentie de turism Trave-In-Style. Si fiind primul lor laborator, a fost gandit sub forma unui interviu: ei vin la sediul nostru sa adune specificatiile si sa puna intrebari necesare in vederea implementarii sistemului. Li s-a sugerat atat lor cat si noua sa avem o tinuta business in ziua respectiva, ca sa putem simula intr-adevar un business meeting. Totul a inceput cu: Hello, we are the representatives of Travel-In-Style, I am the manager of the company and Abraham is one of my travel agents, we would both try to answer all your questions" - era ca o joaca pentru mine, probabil si pentru studenti, am inventat un sistem, procese, plati, etc. pentru fiecare dintre grupe, i-am pus in incurcatura pe unii, altora le-am facut viata usoara. Saptamana aceasta i-am notat pentru delivery-urile la care aveau dead-line. Adica le-am dat note. Sistemul e cat se poate de misto - la curs li se preda teoria - intr-un cu totul alt fel decat suntem noi obisnuiti acasa, dar nu toata teoria, li se mai si dau sugestii si indicatii cu privire la ce ar mai fi bine sa citeasca pentru a-si forma o opinie generala. Aceste omisiuni sunt deliberate tocmai pentru a se observa cat de descurcareti sunt, pentru a-i invata sa caute, sa cerceteze, sa se informeze singuri ("Help them to help themselves", asta e motto-ul profesorilor), pentru ca in real-life nu iti da nimeni mura in gura. Sistemul de invatamant de aici mimeaza foarte bine lumea exterioara, pentru studentii de aici nu e nici o surpriza cand merg la un job, stiu foarte bine ce au de facut, se integreaza foarte usor, nu au nevoie de instructiuni clare si precise pentru a-si putea face treaba. Dar sa revin: task-urile trebuie submise pana la dead-line. Cine depaseste dead-line-ul chiar si cu 10 minute nu mai este punctat (adica primeste 0 puncte din 20, 50 sau cate puncte sunt alocate task-ului respectiv). Sunt foarte constienti (si constiinciosi) si pana acum nu mi s-a intamplat sa aud pe careva ca vrea sa ii extind dead-line-ul din diverse motive (nici cand au avut un team-member care si-a rupt piciorul la propriu, pt ca apoi l-am vazut cu piciorul in ghips si cu carja). Cu notarea se complica treaba. Cel putin pentru mine. Pentru ca nu se puncteaza individual, ci echipa. Deci e foarte importanta sincronizarea, comunicarea, impartirea sarcinilor si ajutorul in echipa. Logic, as zice: intr-o firma, de orice fel e ea, e la fel. Se intampla uneori ca intr-o echipa sa se vada munca cateunuia sclipitor, dar pentru ca ceilalti au facut totul bors, punctele se pierd. Se pare ca studentii sunt destul de OK cu treaba asta, pentru ca ei stiu din start ca sunt un TOT nu singularity, deci fac tot ce le sta in putinta fiecaruia sa ridice intreaga echipa si prin asta sa se ridice si ei [cred ca noi romanii am cam avea ceva de invatat din asta]. Ce imi place cel mai mult la partea cu notatul este ca niciodata nu se pune o nota si atat. Nota este ALWAYS insotita de comentarii - de ce s-au dat 5 punte din 15 (nu in sensul ca ti-am scazut 2 puncte pt asta, 2 pt asta, 3 pt astalalta, ci sunt clar punctate greselile, argumentate bine si insotite de ways to correct them. Cateodata, daca nu se atinge nivelul minim de puncte li se cere sa refaca assignment-ul.
De cand eram studenta in anul 1 mi-am dorit sa fiu parte dintr-un astfel de sistem de invatamant. Cand am venit in Anglia am sperat sa pot sa fiu parte din el dar datorita situatiei mele mai speciale, combinatie de research cu Industrial placement, am fost uimita sa constat ca eu nu am de fapt cursuri, ci doar some guidelines organizate. Anyway, am facut parte din sistem de pe partea cealalta a baricadei, poate una mai interesanta pentru ca este intotdeauna lipsita de stresul notelor sau al esecului.
In alta ordine de idei: duminica ma duc la un Handmade Objects fair, cred ca o sa imi iau bilete pt un week-end in Londra, astept sa imi vina musafirii din Olanda (mai repede!!!), sa vina Craciunul (ca deja incep sa ma satur de decoratiunile din vitrine), sa imi aduca cineva fularele si caciula din Romania ca aici e deja iarna, mi-e dor de P. deja dar am o gra-ma-da de lucru la proiect ceea ce sper ca o sa ma distraga. Si inca ceva: inca multumesc pentru fiecare dimineata, dupa-amiaza, seara...
2 comments:
Dragutza, te invidiez (cu drag) si pentru inot si pentru Hand made targul :D Sa faci poze!!!!! Si cu pantofii (stiu despre ce vorbesti hihihihi). Pupez
hm....vreau si eu sa studiez ceva de genu! Romania stii cum e! Iar eu mi-am demonstrat singur, k la noi, invetzi k prostul,kiar materii nefolositoare,si ajungi la lokul de munk si ce faci? nu stii nimik! Acolo am luat totul de la zero,mi s-a explikt,le multumesc pentru rabdarea acordata,si in 2 sapt stiam deja kestii,ce in facultate,erau vagi! apoi au avut incredere in mine,si m-au lasat singur! Pe o mare intinsa....cu un vapor...si eu pe comanda....! o mica aventura....si sincer am realizat dupa ca nu imi place! Acum caut altceva si nu stiu ce....!schimb din drum ce pot! sper sa nu fie prea tarziu! Am prieteni,kre studiaza afara,gen constructii....merg pe santier...si invata acolo,nu ca la noi......dar nu mai critic un sistem invechit!nu-s in masura sa-l schimb! Am vrut sa plek afara...la studii...prea multe acte!birocratie!teste! Pentru? oricum plateam jumate din taxa daca nu mai mult! in fine...
So....ai ceva cu baietzii?am vazut printre randuri o mica remarca! Eu am cu fetele!suntem chit da?! singuratatea pleak,doar dk o lashi sa plece,dk incepi s refuzi tot,si sa nu-ti mai plak nimik,ce te faci? sau poate doar pretentios! sau nu stiu!
Post a Comment