Comparisons

Azi am fost puternic marcata de paralelisme intre viata mea din Bucuresti si viata din Anglia (nu includ Sibiul cand vorbesc de casa intrucat pentru mine Sibiul este si va ramane Paradisul pierdut, un fel de Rasinari cioranian).
De fapt totul proneste de la o mai veche comparatie intre sistemele medicale (pe care am abordat-o si in trecut aici - ocazie cu care tin sa sublinez ca in cazuri mai grave se pare ca sistemul medical e foarte bine pus la punct, exista proceduri clare, exista ordine, exista decenta si asta in sistemul public de sanatate - echivalentul unei policlinici sau a unui spital de stat din Romania). Ceea ce e frustrant pentru cineva invatat cu sistemul romanesc este faptul ca aici nu se practica o 'a doua opinie'. Omul are incredere in medicul lui, care e specialist, stie ca nu ii vrea raul, ba dimpotriva, ca e responsabil pentru sanatatea lui. Daca romanul are un acut instinct de autoconservare, question-and (i swear ca nu imi vine cuvantul in romana acum) absolut orice si incercand sa fie stapan pe situatie, aici omul se lasa cu incredere pe mana doctorilor. E destul de greu sa fac tranzitia, recunosc.
Aseara vorbeam cu Paula despre anii nostri de studentie, despre caminul din Frumoasa unde stateam 4 fete intr-o camera de o dimeniune mai mult decat decenta pentru un camin de Bucuresti, dar unde era imposibil sa nu deranjezi pe cineva ba cu spalatul vaselor, ba cu gatitul, ba cu venitul din club la ore tarzii (ok, Paula mi-a amintit ca la un moment dat, noi incepusem sa deranjam intentionat, pentru ca vacile cu care stateam devenisera insuportabile - da, totul s-a terminat cu niste referate trimise de ele decanilor nostri - eh ce vremuri). Mi-am amintit atunci ca spalam hainele intr-un lighean rosu mare, cu sapun de casa, intr-o baie unde apa calda era programata sa curga doar 2 ore pe zi, ca ne incalzeam la radiator improvizat dintr-o caramida cu sarma, ca gateam pe un resou adus de mine din Sibiu, ca pica tencuiala de pe pereti, era mucegai la baie, nu era caldura, geamurile nu se inchideau bine, un dulap standard care statea sa pice il imparteam cu alte 3 fete si sesiunile le petreceam intr-o sala de lectura improvizata unde nici macar scaune nu gaseai la mese, trebuia sa iti aduci scaunul din camera. Camin studentesc din Romania lui 1998. In Anglia lui 2008, intr-un bloc privat pentru studenti am camera mea cu mobilier nou-nout, un birou imens doar pentru mine, televizor, dulapul meu si doar al meu, o bucatarie complet utilata asa cum mi-am dorit intotdeauna, un living imens, cu TV, playstation si masuta unde sa imi beau cafeaua de dimineata in timp ce rasfoiesc o revista., duc hainele la laundry si in 2 ore le iau gata uscate si parfumate. Avem portar si CCTV pana si in lift, secured entry cu fob (mi-e lene sa caut in dictionar traducerea), in timp ce in Frumoasei dupa ora 12 se incuia poarta de la intrare si nici nu se punea problema sa intre vreun personaj de gen masculin fara sa dea cu subsemnatul si sa lase buletinul la intrare. Ca sa nu mai scriu ca la ora 12, evident, trebuia sa paraseasca locatia (imi revine acum in minte atat de clar un episod in care me & Clau am venit cu boy-friends-ii nostri din Club A sa ne laudam cu ei unei vecine - era ora 2 noaptea, gasiseram 10,000 lei pe Victoriei - o gramada de bani in vremea respectiva - am cumparat crantzanele si 2 sticle de vin si vroiam sa continuam petrecerea acasa. Numai ca la fata locului ne-am amintit ca nu avem cum sa bagam baietii inauntru pe cale legala. Asa ca am avut grija sa legam 2 cearceafuri unul de altul si sa ii ajutam sa escaladeze pana la etajul 1). Oare cat de patetic ar suna aici sa imi spuna portarul ca nu poate sa intre prietenul meu dupa miezul noptii?
Adineauri am alunecat pe alta panta, una mai sensibila: adevarul e ca aici m-am obisnuit cu calmul oamenilor, cu respectul lor, cu un salut si un How are you? insotite de un zambet. Aici nu am auzit niciodata vreun apelativ ciudat mergand pe strada, nu m-a fluierat nimeni, nu m-a claxonat nimeni, am fost acostata doar de un pustan putin pilit care vroia doar sa se laude si care mi-a urat bafta afland ca a doua zi am o prezentare. Imi place decenta si lumea politicoasa de aici. Imi place ca nimeni nu se baga fortat in viata mea daca dau semne ca vreau sa fiu lasata in pace, imi place ca mi se respecta intimitatea si spatiul, ca nu sunt agasata cu intrebari tampite, ca nu mi se cer detalii pe care nu vreau sa le dau. Ma intreb cum o sa suport nesimtirea de acasa. Si tiganismele si barfa si curiozitatea bolnava a tuturor. Cred ca revenind, as fi o inadaptata. As fi silita sa ma molipsesc de nervi si de agitatia celor din jur, sa stramb din nas sau sa injur din nou, doar pentru a nu fi calcata in picioare. Nu cred ca mi-ar place.

Invariabil, facem comparatii: comparam masini, telefoane, iubiti, case, locuri, sisteme, religii, reguli, proceduri, joburi, oameni, stiluri de viata..