Au inflorit magnolii

Tiuitul strident al alarmei de incendiu m-a trezit din amorteala.. Toata lumea parasea biroul si a trebuit sa ies afara si eu - afara lume multa, stransa in fata cladirii.. asteptau.. Mi-am aprins o tigara - si mi-as fi dorit sa fi luat si cafeaua cu mine! Amara, neagra, fara strop de zahar. Dupa 5 minute tiuitul asurzitor s-a oprit si lumea s-a rasfirat - au intrat cu totii inauntru iar eu am ramas, singura, langa stratul de flori langa care fumam - si am ascultat linistea... am privit pentru prima data primavara care ma inconjura - lalelele roz si narcisele galbene si cele cateva branduse firave care mijeau din gazon. Atunci am vazut si zambilele! Mov si siclam. M-am repezit inspre ele, sa le ating, sa le miros - si atunci am auzit si ciripitul de pasarele.. nu mai era asa de liniste.. si m-am uitat din nou in jurul meu si am realizat: in Manchester e soare si e cald.. dar in mine nu era cald...

Despre Fidelitate

Zilele trecute am citit urmatoarele pe un forum romanesc:

USER 1: "pentru un barbat ... a fi poligam si destept pe deasupra, presupune sa nu-ti modifici deloc comportamentul fata de familie cat timp e prezenta si relatia adulterina (sa nu te stie nici vantul nici pamantul .... cum zice o vorba veche). in situatia contrara e pur si simplu dovada de prostie
USER 2: "ipocrizia salveaza omenia??"
USER 1: "IHI :D"
USER 1: "despre prostie: sa mergi cu amanta la hotel la munte ... sa uiti portofelul in camera si sa sune receptia acasa, sa nimereasca .... normal cu sotia .... sa o anunte ca ti-ai lasat portofelul in camera. "
USER 3: "Intr-un post mai sus se zicea ca tre sa fii destept sa te ascunzi sa o faci cu cap. daca vrei altceva mai corect e sa zici: time out, revenim in 2 luni."

Subscriu intru totul parerii lui USER 3. Ce e asa de greu sa fii corect, sa nu te joci cu viata altora? Si nu am putut sa nu remarc cu cata convingere USER 1 isi sustine principiile despre ipocrizie.
Pana la urma cred ca totul tine de educatie si de moralitate.

Probabil ca sotia de care vorbeste USER 1 il astepta plina de dragoste acasa, neavand nici cea mai mica idee despre infidelitatea sotului ei. Probabil ca sotul i-a spus ca e intr-o delegatie, sau ca lucreaza peste program, sau ca e intr-un team-meeting...
Ma intreb: cate sotii sau prietene isi asteapta iubitul (poligam si desptept pe deasupra), neavand nici cea mai mica idee despre infidelitatea celui cu care impart viata, casa, masa, eventual copilul (sau copiii?). Oare cate femei care au stat ani de zile langa un om ar putea spune ca stiu exact langa cine stau? (sa nu uitam ca out there, exista poligamul destept!)
Discutia de pe forum ar trebui sa fie pentru fiecare dintre noi o lectie: watch out, people! Priviti atenti la cel sau cea de langa voi! Suspectati, cercetati, spionati - nu credeti orbeste!
Desigur, se ridica intrebarea: cum ramane cu increderea? Dar suntem in stare sa ne asumam riscul in conditiile in care se pare ca fidelitatea a ajuns o utopie?

Toti se feresc, fac lucrurile pe ascuns... vor sa fie "liberi".. ca daca apare ceva mai bun? aaa? dar nu tocmai liberi pentru ca ce se fac daca ceva mai bun nu apare imediat? sau daca dureaza ani de zile pana apare? trebuie sa aiba un backup, nu?? sau mai rau: cazul in care nu doar asteapta sa apara, in care de fapt pornesc in cautare a altceva, fara nici o urma de remuscare ca inseala..

Din pacate persoanele au ajuns sa fie ca si computerul...o 'marfa' ce se degradeza de la o zi la alta.

Intrebarea mea ramane: Oare chiar nu mai exista fidelitate in lumea de azi?

Mission Accomplished

Scriam saptamana trecuta ca in plan aveam niste Sarmale (pentru cei care nu mai stau in Romania cred ca e lesne de inteles de ce cuvantul Sarmale are atata semnificatie!!)
Ei bine, am fost la shopping la Morissons, am cumparat toate cele necesare, dar din pacate nu am gasit varza acra. Asa ca am zis ca o sa incerc chiar si cu varza dulce.
Azi am inceput 'procedura', cu foarte mare credinta ca ele imi vor iesi si nu doar atat, ca vor fi si delicioase. Asa ca reteta urmata de mine a fost urmatoarea:
- 1 varza medie
- 500 g carne de porc tocata
- 2 pumni de orez
- 1 rosie
- 1 ceapa
- 100 g piure de rosii
- sare, piper, cimbru si marar
- smantana
Se servesc cu Mamaliguta si Smantana.

Pe masura ce m-am apucat de treaba am realizat inca o data ca imi place sa gatesc! Ma mir si acum cum de am lasat atata vreme bucataritul la o parte? Ma relaxeaza total iar mancarurile imi ies mai bune ca la mama acasa ;)
Pentru ca mi-a mai ramas ceva carne, am facut si o delicioasa Ciorba de Perisoare
- 2 morcovi
- 1 patrunjel
- 1 ceapa mica
- telina
- 1 pumn de orez
- carne tocata din care se prepara perisoarele
- marar
- bulion
- piper si sare
Se serveste cu Smantana si Ardei iute.
Pentru mine, ziua de astazi este o Victorie - putea sa ramana o victorie anonima dar pentru mine tot ar fi avut o importanta enorma! Nu credeam ca voi reusi vreodata sa fac sarmale!! Dar aceasta dovedeste o data in plus ca: daca imi propun ceva si imi doresc suficient de tare, POT!
Asadar consider ca astazi am demonstrat ca pot fi si o buna Bucatareasa! :)

Reflectie

Acasa, se spune ca la un drum nou trebuie sa pornesti mereu cu Dreptul.
In UK insa se pare ca toate sunt pe dos si am o dilema acum: oare aici trebuie pornit cu Stangul? :)

In Memoriam

Dupa ce m-a mustruluit bine un amic care sugerase ca am plagiat pe Paler (Dumnezeu sa il ierte!) traducandu-l in engleza (tin pe aceasta cale sa zic raspicat ca nu am avut nici cea mai mica idee despre existenta unui asemenea text in romana, el a fost, asa cum cu buna credinta am afirmat in postul anterior, gasit intr-o felicitare electronica primita de la cineva din Canada, cu textul in engleza), am hotarat sa postez, ca tribut, urmatoarele versuri de Paler (sugerate de acelasi amic):

Octavian Paler - Avem timp

avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Short 'poem'

A while ago I have received an electronic card that I found now deleting some of my emails.
I'll post it here as I liked it:

"I've learned that u cannot make someone love u
all u can do is to stalk them and hope they panic and give in

I've learned that no matter how much i care,
some people are just assholes.

I've learned that it takes years
to build up trust, and it only takes
suspicion, not proof, to destroy it.

I've learned that you can keep vomiting
long after you think you're finished.

I've learned that we are responsible
for what we do, unless we are celebrities.

I've learned that regardless of
how hot and steamy a relationship is at first,
the passion fades and there had better be
a lot of other things to take its place!

I've learned that the people you care most
about in life are taken from you too soon
and all the less important ones just never go away"

De astazi am un nou nume: MARIA

Mergeam spre servici - am luat autobuzul - o zi ploioasa ca oricare alta in Manchester.. ma uitam la oamenii de pe strada si azi inca o data, mi s-au parut urati.
am ajuns in fata cladirii unde lucrez si desi mi-am propus sa nu mai fumez niciodata, astazi am scos o tigara si am aprins-o.. si mi-am reamintit: ce senzatie placuta!!!
in timp ce fumam am realizat ca eu cea de astazi nu mai sunt eu, ca numele meu nu ma mai reflecta pe mine - si astazi am stiut: eu sunt Maria!

Caut Dragostea Adevarata

Ciudata stare - tot ce vedeam e ca si cum ultimii mei ani au fost o mare Noapte - si eu care m-am trezit si am constatat ca de fapt totul a fost un vis.. si eu sunt iarasi Eu si nimic nu a existat.......
Nu, nu m-am drogat - desi orasul acesta e plin de 'iarba'
It's just that today is the first day of the rest of my life... nu ma mai sperie - ma bucura sansa unui nou inceput - si pentru ca mie imi plac surprizele, privesc totul ca pe o alta cutie in care abia astept sa vad ce se afla. Poate fi 'bleah' sau poate fi 'yummy' - nici nu conteaza asta (dar tind sa cred ca va fi yummy) - conteaza ca undeva mai exista o cutie ce urmeaza a fi deschisa...
Vreau ca in cutie sa fie Dragostea Adevarata de care imi vorbea prietenul meu bun.. nu mai vreau minciuni urate si nu mai vreau amagiri desarte, nu mai vreau sa imi pierd timpul cu reparatii - vreau o casa noua pentru dragostea pe care o port in inima!
Azi mi-am dat seama ce dor imi este sa TRAIESC sincer - sunt un om Liber - am puterea sa aleg, am puterea sa imi modelez dorintele din nou, sa le dau forma si contur, sa creionez, sau sa sterg si sa visez... da! sa visez din nou... sa ma avant din nou pe calea dragostei!
Acest El stiu ca exista. Nu stiu unde este, nu stiu cand am sa il (re)intalnesc, nu stiu ce trebuie sa fac ca sa il gasesc, dar eu am pornit intr-un jurney in cautarea lui.

...Cutia!... surprizele... ceva ma asteapta acolo

Si Vechi si Noi

Zilele astea au fost zile foarte calme pentru mine - am avut 5 zile libere (a fost Good Friday si Pastele catolic) asa ca am hotarat sa ma odihnesc si sa fac lucrurile care ma fac pe mine fericita. Drept urmare am recuperat in discutiile cu old friends din tara, cu familia, cu prietenii de aici, am gatit (inca nu am facut sarmalele!! dar saptamana asta sigur o sa le fac) si sambata am iesit intr-o excursie - in Tara Galilor (North Wales). A fost o zi perfecta, o zi plina de veselie, soare (la propriu chiar), in care am vazut marea, valurile, o coasta destul de abrupta dar fermecatoare de-a dreptul, in care am baut unul din cele mai bune cappucino, in care am mancat mancare welsh si cookies traditionale, in care am vizitat un castel vechi din secolul 13 si in care zambetul m-a insotit pretutindeni de dimineata pana seara. Ever wondered de ce atunci cand depunem efort dar el ne aduce bucurie, efortul nu este resimtit? A fost si cazul meu - dupa 10 ore de walking am ajuns acasa si ma simteam ca si cum abia m-am trezit...

Azi am vorbit mai bine de 2 ore cu un bun prieten din tara - am depanat amintiri, mi-am amintit de vremurile cand mergeam la pranz sau la o bere in White Horse in Dorobanti, mi-am amintit iar de Naf-Naf din orasul meu natal... si mi-am amintit de Herastrau si de leaganele in care obisnuiam sa ma dau chiar daca nu mai eram copil.... si mi-am amintit si de toate trairile de acolo, unde eram Acasa - si de sperante si de planuri si de lungile discutii despre viitor... mi-am amintit de muzica romaneasca si de mancarea cu gust si de lautari si de preocuparea majora a barbatilor pentru fotbal... apoi discutia a luat-o pe alta panta si am realizat ca o iubire mare nu se stinge niciodata, ea va avea mereu un loc acolo in inima noastra - e ireplaceable. Si mi-a placut ce mi-a spus prietenul meu, ca el pentru o anumita persoana ar renunta la tot, ar renunta la bani, ar renunta la munca, ar renunta pana si la casa si ar pleca sa traiasca cu Ea in cort sau chiar intr-o pestera si tot ar fi fericit.......... atunci mi-am dat seama ca asta doar inseamna o Dragoste Adevarata...

Din categoria Lectii de Viata

“Adeseori e ca si cum Domnul nu ne aude; dar aceasta e numai pentru ca suntem mandri si cerem ceea ce nu ne este de folos. Chinuitor lucru este a recunoaste mandria in noi insine, dar Domnul lasa pe cel mandru sa se zbata chinuindu-se in neputinta sa pana ce se smereste“. (Sfantul Siluan Athonitul)

Viata e 10% ceea ce ti se intampla si 90% cum reactionezi la aceasta

Din cand in cand (cu o oarecare ciclicitate totusi) ma trezesc ca sunt in situatia sa imi pun gandurile in ordine sau sa fac ordine in viata mea. Si pentru ca in ultimele saptamani lucrurile au luat-o putin razna, s-a creat momentul unei serioase introspectii din nou.
Am meditat in liniste la multe aspecte legate de viata mea - am incercat sa imi imaginez viitorul, am facut o mica introspectie in trecut dar pana la urma am realizat ca doar PREZENTUL conteaza. Din trecut pot doar sa invat, viitorul nu exista atata timp cat nu trece prin prezent deci am hotarat sa imi traiesc DOAR Prezentul. Si nu oricum - ci cu mult optimism si voie buna. Sunt ceea ce gandesc, sunt ceea ce vreau sa fiu, daca imi doresc suficient de mult asta. Stiu ca acest principiu functioneaza pentru ca nu e prima data cand in cazul meu el se adevereste. Oricat de imposibil ar parea, orice dorinta este realizabila. Cel mai elocvent exemplu este cel legat de plecarea mea in State (prietenii stiu de ce) sau chiar studiile mele din strainatate. Cand cineva isi doreste cu adevarat ceva, tot Universul se pune in miscare pentru a-i indeplini dorinta - asta am citit acum cativa ani in Alchimistul de Paulo Coelho si inca de pe atunci am fost convinsa de acest mare adevar. Mai tarziu am ajuns sa inteleg ca Universul e de fapt Dumnezeu - care asculta la rugile oamenilor iar la timpul lor, cand suntem cu adevarat pregatiti, lucrurile se intampla intocmai cum ne-am dorit. Misiunea mea este misiunea pe care mi-o aleg EU. Totul consta in a stii si a avea grija ceea ce ne dorim. Daca dorinta este puternica ea da suficienta motivatie pentru a putea pune la cale un plan de bataie - dar tin sa amintesc din nou, nu viitorul conteaza, conteaza Prezentul - ce fac ACUM pentru ca dorinta sa se realizeze in viitor.

"Life is not a matter of holding good cards, but playing a poor hand well" -K.S. Bhargava
Zilele trecute am gasit un filmulet interesant pe tema aceasta - il puteti vizualiza aici (varianta lunga) sau aici (varianta scurta). Il recomand tuturor cu multa caldura!

"Tell your heart that the fear of suffering is worse than the suffering itself. And that no heart has ever suffered when it goes in search of its dreams." - Paulo Coelho

Wherever your heart is, there is your only Treasure.

'Oda' muncii

Ce mult conteaza sa stii sa pretuiesti dar si sa Pastrezi ceea ce ai: fie ca e vorba de prieteni, iubit/a sau familie!
Goana nebuna si ritmul alert al vietii ne fac sa uitam ce e mai important: sa traim si sa ne bucuram de viata.Totul se reduce la un mare TODO List care te epuizeaza si care nu-ti mai da energie si stare pentru omul de langa tine: sedinte, intalniri, deplasari, ore petrecute peste program, toate menite sa te indeparteze de omul de langa tine, care si el, la randul lui e la fel de ocupat. De curand, am bagat de seama ca un cuplu cu ceva ani in spate este in pragul despartirii. De ce? Nu se mai iubeau? Nu. Ajunsesera, de prea multa munca, sa nu mai aiba nimic in comun. Viata lui se rezuma la acel TODO List, prea plin ca sa mai incapa si altceva.
Cred ca doar oamenii fara vointa nu pot asigura un echilibru intre personal si profesional. Oamenii care nu sunt cu adevarat liberi - oamenii care sunt sclavii muncii sau ai propriilor ambitii. Dar oare cand ajungi sa ai si pozitia pentru care ai trudit atat , casa la care visai, contul din banca sau chiar masina pe care ti-o doreai, vei fi fericit? Fericit cu toate astea si singur, fara o persoana cu care sa le imparti... Reusitele si implinirile, oricat de nesemnificative ar fi, sunt de mii de ori mai frumoase atunci cand ai langa tine pe cineva drag cu care sa le imparti. Insa uneori e prea tarziu - si cand doresti sa imparti bucuria, constati ca persoana de langa tine nici macar nu mai e acolo: ai fost prea prins in TODO-uri ca sa ii constati disparitia...

Introspectie cu tema

Azi am citit ceva care m-a amuzat teribil dar care m-a pus totodata pe ganduri (doar la naiba, sunt exact in postura pe care el o subliniaza!) - zice-se ca cele ce urmeaza ar fi fost rostite de fostul meu CEO - Larry Ellison, patronul Oracle Corporation - intr-un discurs adresat in cadrul unei vizite la prestigioasa Univ of Yale:

"Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acum sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat facultatea ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic:

- Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am cazut la facultate si voi nu.
- Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu.
- Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu.
- Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune.

Acum sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal. Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul terapie.

Toate acestea sunt foarte utile:
- O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi.
- O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog.
- Fiindca voi n-ati cazut la facultate n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni
de pe pamant. Si va trebui sa va impacati cu un salar patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul il veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara.

Acum, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi? Nici o sansa. Voi sunteti deja pierduti. deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila. Acu' ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea:

LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI!

Nu reveniti!

Indepliniti-va visurile!

Fiindca sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai repede de pe scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita agentilor de paza ....."


Discclosure: Is this true? It's truly funny, but it's not factual.
De fapt totul e preluat de pe SatireWire website. Nevertheless, mie tot mi-a dat de gandit ;)

Culinare

Azi am iar inspiratie in Romana - e curios cum cateodata imi vine sa scriu in engleza si alteori dulcele grai romanesc ma imbie.. Azi cred ca in mod special pentru ca in ultima vreme prepar mancaruri ca la mama acasa. Da, ati citit bine, chiar si eu, antitalentul in ale gatitului am inceput sa prepar tot felul de delicatese. Si nu doar ca le prepar dar imi si place ce fac - cu alte cuvinte mai nou am gasit un soi de relaxare in asta.
Si daca va ganditi ca toate astea se intampla din senin, ei bine, nu e chiar asa - sunt 2 motive mari si late:
1) Mancarea de prin UK nu prea are gust - cu alte cuvinte nu ma omor deloc dupa ea - e curry based si herbs based - not for my taste though.
2) Nu ma critica nimeni si nu imi spune nimeni ca mancarea pe care o fac e proasta. Singurul meu critic sunt eu - si mie chiar imi place (poate de foame?) Dar nefiind sub lupa parca fac totul cu pasiune (paranteza pentru cei care nu ma cunosc - nu m-as fi apropiat de bucatarie in ruptul capului - tocmai pentru ca acum cativa ani mi s-a spus ca pilaful de orez pe care l-am facut nu are absolut nici un gust si nu se poate numi mancare - asta da incurajare! :) asa ca am zis Adio bucatariei si nici ca m-am mai apropiat de ea pana recent. Ma bucur insa ca acum situatia s-a schimbat)
Si pentru ca vorba lunga e saracia omului, haideti mai bine sa va spun ce am gatit saptamana trecuta:
1) Supa de pui cu multe legume (am gasit pana si patrunjel verde in supermarket).
Ingrediente (portie pentru 2 persoane):
- 1 ceapa nu foarte mare
- 2 morcovi
- 1 patrunjel
- 1 telina mica
- 1 piept de pui
- sare+piper dupa gust
- taiteii se adauga numai dupa ce s-a fiert carnea
- la sfarsit am adaugat niste patrunjel

2) Varza de bruxelles cu piept de pui si sos alb
- se pun varzutele la fiert in apa cu sare
- se caleste puiul in tigaie
- cand varza e fiarta, se pune intr-un vas de yena care a fost unsa cu unt
- se rade cascaval pe deasupra si se lasa la cuptor vreo 10 minute
- se serveste cu puiul prajit si se orneaza cu sosul alb cu ciuperci
3) Tarta cu capsuni (super easy de preparat)
- am cumparat blatul de tarta gata facut de la supermarket
- 250 g capsuni proaspeti
- 1 budinca (in cazul meu am folosit materialele de la Brigadiru pt ca nu aveam nici o budinca in casa)
- 1 gelatina (a mea nu a iesit pt ca nu se lega de nici o culoare)
4) Salmon la cuptor cu garnitura de orez
- 200 g salmon proaspat
- 1 ceapa mare
- se taie ceapa rondele si se aseaza in vasul yena cu putin ulei de masline
- se aseaza pestele peste ceapa si se aseaza cateva rondele de ceapa si deasupra si inca putin ulei de masline pentru a nu se usca in cuptor
- se sareaza dupa gust
- se lasa la cuptor circa 40 de minute
- orezul se pune la fiert cu vegeta (sau sare)
5) Fructe la desert - astea nu le-am preparat, sunt doar aranjate frumos in fructiera mea din bucatarie - si btw: poza e pt cei care se ingrijoreaza ca am slabit si ca nu mananc destul in Anglia ;)

6) Chocolate fondue - pentru necunoscatori, aceasta este o delicatesa locala, facuta intr-o ulcica la foc de parafina sau chiar lumanare (eu am testat si merge!) Ulcica se umple cu ciocolata care se topeste pe foc si se serveste cu marshmallows (niste ciudatenii dulci, albe) sau chiar cu capsuni sau banane - se servesc cu un fel de bete ca cele de frigarui.

Promit sa revin in curand cu mai multe poze!

Joi e seara cea mare pentru ca o sa incerc sa fac Sarmale! Deja am achizitionat toate ingredientele principale - nu am varza murata dar am cumparat o varza bunicica - o sa o pun la fiert in sare sa se inmoaie. A! Am cumparat chiar si smantana si o punga de polenta (un fel de malai romanesc). Daca imi reusesc, pot sa ma declar o Bucatareasa in devenire :)

London TRIP - a memory of good times together

My surprise for Hone on Valentine's Day was a romantic trip to London. We arrived on the 13th afternoon after only 2h15min by train. Virgin trains are fast! We checked in at the Central Park Hotel, which was 5 minutes from Kensington Gardens. Then we headed to the touristic areas.
The first stop was the Big Ben and the Parliament House.

We wanted to try the London Eye but were suggested that we rather try it at day light. Then we headed along the Thames shore up to the Tower Bridge. It was freezing cold and even though I knew that it is even breeze near the water, this was the forth time I made the same mistake: did not consider wearing warming clothes. So we've just quickly took some pictures and decided to head to Leicester Square and Covent Gardens.
In this area of London, it is so crowded and busy, lots of shops open till late, restaurants and pubs, clubs, cinemas and theatres.. it was very difficult to decide where should we go. Because we still felt cold, we entered a nice English pub, where we both had our first tranditional English dish (yeah, i know, blame me, I am here for so long and I only taste the English food now!) Surprisingly, it was not curry :) as once of my colleagues said when I asked what characterizes English food - it was some beef with mushrooms and vegetables dish that was covered by some tasty pastry like bread. Oh I loved that food especially with the wine they served. Pub was not that crowded as we expected and it didn't smell like alcohol as I was used to here in UK. So I gave it a good mark and left me with a good memory.
Then just walked to Soho, traversing China Town.
Beautiful decorations from the Chinese New Year were hanging on the streets and the Tuk-tuk was giving an oriental flavor to the whole place. I love walking to nowhere on the streets of London! When we arrived in Soho it was like the whole city was concentrated there - everything seemed so much alive even though it was around midnight- I've only experienced this in Madrid some years ago.
I saw something funny in Soho: a gay couple - one wearing some fancy pink leggings and the other one some silver shorts - it was almost impossible not to notice them :)
However, something I like here in UK - people are not at all concerned of what might other think or say about them - they simply enjoy who they are and live their lives the way they want to. For this, again they have a full mark from me.
The night ended returning to the Central Park hotel, which is situated quite central and just minutes walking from Kensington Gardens and cross Hyde Park. I wouldn't recommend the hotel to those fancying a trip to London, as despite the acceptable price, they would have to also bear the noise and voices that could be heard from the surrounding rooms. That was quite unpleasant and annoying.
The next day - Valentine's Day - Love was already in the air - so we decided to have a morning walk in the Hyde Park. Among the park attractions are the swans and ducks that you can feed. For those who want a real experience, I would suggest they take some meal for the birds, they actually come to eat from the peoples' hands. Everything seemed so calm and quiet there - it was even hard to believe that place is still in the center of such a big metropolis. We continued our journey from Kensington Gardens (where I was impressed with the garden dedicated to princess Diana and also regretted there wasn't enough time for visiting the beautiful palace) down to the St. James Park. There I everything was so colorful! Trees and flowers and squirrels and the birds - all were warming up the place even outside was still soooo cold.
We arrived in front of the Buckingham Palace but were not lucky to see the Changing of the Guards as in the winter time is only held every second day and we arrived the bad day. But the scenery was really nice and enjoyed the walk around the palace and then hot coffee and muffin we had sitting on a bench in the nearby St. James Park. from here we headed to the Trafalgar Square with the imposing Nelson's column, then took the underground in order to go to the Tower of London. Cost of the entrance was nearly 17 pounds if I remember correctly, with a discount for me being a student.
I was very impressed of this place - is like an old citadelle in a new crowded city. Not only that the place transposes tourists into those old times but here you can actually see the crown's jewelry - nowhere else in the world exposed. Unfortunately I was not allowed to take pictures in there as the whole building housing this is very very secured - maybe more secured than a bank - but I managed to take some pictures on the alleys between the towers. However, if you ever get to London, don't hesitate and put this on your To See list as it is worthed all the effort and the money.

Next stop was the Westminster Abbey but in winter time this has very short visiting hours - again we missed those but could admire its splendor from outside. However, people are allowed to get in for ceremonies - but I would assume they'd have to stay for the whole duration of it - so we did not give it a try - to cite Hone, we had to leave some things behind so that we'd have a reason to return to the Big City :) And I agreed to that. This was the last major attraction during our journey - from here we headed to the 'city center' area again, for a last walk in Soho.
Off topic: I walked in Pepe's Jeans London but they did not have any transparent umbrellas in stock - still miss the one that I have bought from Barcelona and that was lost or stolen in the Hairdressing Saloon in Bucharest, then I got a very nice present from Zara - a spring coat.
In Leicester Square we had the romantic Valentine's dinner in a quiet Indian restaurant. Everything in there was perfect - background music, atmosphere, lights, flowers on the table, fantastic food, tasty wine - what could someone ask more for a romantic evening near the loved one. This trip left me with sweet sweet memories that I would always cherish - London is now among my favorites destinations and I would recommend it to anyone.

Lalele... eterne lalele...

Azi mi-am facut singura o bucurie si mi-am cumparat flori... Lalele rosii... evident - un numar par - adica 8 mai exact. Dar nevermind - desi initial am vrut sa split buchetul in 2 impare (3+5) cred ca laolalta arata mult mai bine - asa ca azi am trecut peste aceasta ciudatenie, am aprins cateva lumanarele, am desfacut o cutie cu bomboane de ciocolata, am dat drumul muzicii in surdina si m-am bucurat de atmosfera romantica creata de prezenta florilor in camera mea de pe Insula.

Vero's Written Thoughts: Ciudatenii de prin UK

Ciudatenii de prin UK

De parca nu era destul de lunga lista 'anormalitatilor' pe care le-am detectat de cand sunt in tara asta, azi am mai descoperit o minune: cand oferi cuiva flori, ele trebuie sa fie in numar par - adica most common 12 (clasicul a dozen of roses de fapt e ancorat puternic in realitate) - dar am vazut si buchete de 10, 20 sau chiar 30.. niciodata impare - astea cica s-ar da numai la morti.. Again, au demonstrat ca pot face totul pe dos. Asadar, lista arata acum astfel (in ordinea alandalei - in top e ciudatenia maxima):
1. Masinile cu volan pe dreapta
(implicit si oamenii pe strada, merg in sensul de mers pe partea stanga... destul de complicat sa nu ma izbesc in cei care vin din contrasens, eu fiind obisnuita cu mersul pe partea dreapta a strazii)
2. Mocheta!! Pai aici gasesti mocheta wherever you step.. hai ca exagerez, poate singurul loc unde lipseste este baia... dar in rest e prezenta peste tot - pana si scarile sunt acoperite cu mocheta, each step! Nu doar ca nu vad nici un avantaj sau sens in asta dar e de atata prost gust si atat de murdara incat nu inteleg rationalitatea introducerii ei pe scara larga. I mean Da, e fascinant sa ai impresia ca esti vreo printesa sau rege care nu calca decat pe covoare rosii, dar this is NOT Hollywood, nu e nici Windsor - mocheta e plina de praf si jeg si culmea: e VERDE.
3. Spalatul vaselor in lighean si puse la scurs neclatite, cat inca mai au detergent pe ele...
4. Existenta a doua robinete distincte, unul dedicat in exclusivitate pt apa calda (oparita!) si celalalt doar pt apa rece (am inteles ulterior ca de fapt au fost gandite astfel pt a optimiza timpul in care se umple chiuveta cu apa), ei nefacand ca mine, dand drumul ambelor si oparindu-se pe o mana in timp ce cealalta mana ingheata.. Ei se spala direct din 'troaca' odata ce aceasta se umple cu apa :D
5. Baruri care inchid la 11 PM - cand luminile se aprind si clientii sunt invitati sa paraseascac localul + cluburi care dau clientii afara la 2 SHARP
6. Casele cu camere cat mai miiiici (aici te simti ca un urias in tara liliputanilor)
7. Oferirea de flori in numar par pt cei vii si Impar pt cei morti.

Mai sunt si altele - ma mai gandesc si cand mai realizez cate o ciudatenie I will make sure ca o postez. Pana atunci, toate bune. One love!

NOTIFICATION

This blog is temporary Closed - please come back later...

Previous job - current job - two sides of the story

I have now been on both sides of the fence - supporting customers and being a customer myself - getting help from those who used to be my colleagues in the previous job I've had.
What I have realized: it is both hard and easy to be a customer.
- easy because you only express the issue the best you can so that the ones on the other side could understand your issue and offer help on it the best they can
- hard as sometimes support people don't really understand the gravity of a specific situation - or they just can't mobilize their forces to fit customers' required time.
When I have become the customer I was happy :) happy as i was again in touch with those on the other side.
Today I am again happy - happy because I have participated in a survey where I have scored the support analyst with greatest marks - because I know how much it means for those on the other side...

Despre venituri si impozite la englezi...

Pentru ca azi sunt foarte nervoasa, am hotarat sa va impartasesc si voua cum sta treaba cu castigurile la anglezi (sau mai bine zis cu lipsa unui castig).
Pai sa va zic in primul rand cazul meu ca e mai usor de urmarit pe un examplu concret..
- initial am lucrat la University of Manchester - teaching assistant - dar un numar limitat de ore pe semestru (mai exact, 30 de ore). Salariul bunicel, avand in vedere ca aici salariu minim este de 5,25 pe ora, eu luand 13,06 pe ora. Toate bune si frumoase in privinta salariului, too bad ca au fost prea putine ore, in medie cam 6 ore pe luna.. Ce am uitat sa specific este ca acest 13,06 este GROSS salary - adica taxabil in functie de tax-code-ul care se aloca (doar de catre HM Revenue - care e un fel de institutie asemanatoare cu Impozite si Taxe in Romania). Bon - problemele incep de la acest TAX CODE: fiecarei persoane i se aloca un tax code in functie de circumstante - astfel poti constata ca esti pe acelasi job si faci exact aceeasi munca pe care o face colegul tau, aveti salariile identice dar NETUL - adica ce intra in buzunar, difera - de ce? TAX CODE.
Cat am lucrat la Uni tax code-ul care mi-a fost alocat a fost unul provizoriu intrucat nu aveam National Inssurance Number (asta e obligatorie cand ai un contract permanent sau pe perioada determinata cu un employer) - asadar am fost taxata la 10% din venit.
Partea interesanta abia acum urmeaza: 10% astia se aplica doar dupa ce ai castigat 5430 lire, adica ei te lasa cumva sa te asezi pe picioare inainte sa te taxeze.. apoi, dupa 5430 - 10%.
- urmatorul meu job a fost la City College Manchester - unde am un contract cum amintesc mai sus, deci implicit am aplicat pt National Insurance Number astfel incat sa obtin un tax code REAL. Problema apare atunci cand ai mai avut un job in anul fiscal respectiv (cazul meu) intrucat te trec DIN NOU pe un tax code temporar - de data aceasta taxat cu 20% - asta pt a se asigura ca nu ramai cu prea mult banet in mana de pe urma a 2 sau mai multe joburi.. Drept urmare m-au trecut si pe mine pe BR code unde ma taxau cu 20% din venit.. Eu venind din Romania unde plateam impozit 0% si mai si fiind post-grad student full-time am fost foarte contrariata - mai ales pt ca mi s-a tot spus ca studentii NU platesc tax code. Da' de unde - cica nu se aplica decat la primii 5430 lire mentionati mai sus - tot ce trece peste trebuie taxat 20% conform acestui al doilea cod temporar. Surprize-surprize - cat esti pe cod BR totusi taxarea se face 20%, toate trebuie regularizate prin HM Revenues office deci am fost taxata 20% din suma - spunandu-mi-se insa ca atunci cand se va face suma veniturilor la HM Revenue, ei au sa imi aloce codul de taxare corect si o sa imi returneze si tot impozitul acesta exagerat de mare pe care il plateam deja nejustificat.
Surprizele inca s-au tinut lant, pt ca am primit in sfarsit codul final de la HM Revenue - 543L - care ce inseamna? Pai inseamna asa:
- primii 5430 lire netaxabili
- tot ce ajunge pana in 34000 pe an taxabil cu 20%
- tot ce trece peste 34000 taxabil cu 40%
Mentionez ca asta e doar impozitul pe venit.
Pe langa asta mai urmeaza:
1) NI contributions (care nush exact ce inseamna, poate fondul de somaj) = 7% din venitul brut
2) Pension scheme = 7-10% din venitul brut (partea buna este ca se plateste optional - adica daca tu crezi ca la batranete te descurci din ce ai salvat de-a lungul vietii poti sa nu il platesti)
Concluzie 1: la un tax code 543 (cel mai comun aici)- salariu de pana in 34,000 pe an ->salariul net este de fapt intre 61% si 71% din salariul brut.
Concluzie 2: la un tax cde 543 - salariu de peste 34,000 pe an -> salariul net este intre 43% si 53% din salariul brut.
OUTRAGEOUS!! In tara asta orice ai face nu ai cum sa castigi bine.. Impozitul este revoltator.
Lucrez 21 de ore pe saptamana, castig 1100 de lire brut/luna, din care 400 ii platesc la stat! Adica venitul meu real este de 700 de lire............ In lei: 35.000.000 (sau 3500 RON) . Pentru un well-paid job cum mi se tot spune.... adica sunt vazuta un fel de norocoasa ca iau banii astia...
Ma intreb cat as fi castigat daca as fi lucrat full-time si as fi castigat 60.000 lire pe an...
Pai un mic calcul ar spune asa:
- impozit pe venit: 40%*60.000 lire = 24.000 (!!!!!!!)
- NI contributions: 7% * 60000 = 4200
- salariu net: 31.800 lire - ceea ce inseamna cam 2650 de lire pe luna - adica in lei: 120 milioane.
Si cu o precizare - nu cred ca stiu pe Nimeni inca in UK care sa castige 60.000 de lire pe an. Nici macar profesori universitari. Adica trebuie sa fii un savant sau un geniu sa castigi banii astia, ca apoi sa dai aproape jumatate din ei la stat! Cine castiga 40.000 e fericit... (apropos, la 40.000 lire, netul pe luna e cam 1700 lire). Dar sa punem la socoteala ca la 40,000 de lire ajungi dupa tz ani de munca, dupa 17 scoli facute si nush cate titluri pe deasupra. deci nu e chiar straight forward.. Si sa nu mai amintesc costurile din tara asta: chiria, benzina, mancarea, toate sunt scumpe.

Unde vreau sa ajung de fapt: a lucra in strainatate nu este tocmai o fericire! Cel putin nu in domeniul IT.
MORALA: Nu tot ce zboara se mananca.
Cine are urechi de auzit sa auda, si cine nu crede poate veni sa vada pe viu... dar il sfatuiesc sa se gandeasca de 2 ori inainte de a face pasul acesta ;)

Best way to spend a Friday night

No! It is not going out and get drunk in a pub by 11 PM, then crawling in the nearest club - but rather stay in, invite some friends over, order a Pizza from Domino's, have some canned beers (this is a must! see later why) and chips until the pizza is delivered downstairs; share the pizza and the cartoon box and eat directly from there (so that the host does NOT have to wash the cutlery - the heck, host has to clean the kitchen twice - once before friends come over so that they don't see the mess, then again right after they leave - imagine washing sooo many dishes, knives, forks AND glasses - no , this should be kept simple) OR just ask friends to bring the cutlery over :D of course they would have to take them back with them upon their leave - so make sure they also bring a bag or that you have some spare bags around.
Open the wine bottles, chill out, have an interesting talk about why do Germans have a funny English accent or Wei (read Vi-as from the German English) do the Chinese believe that afterlife they can go to 'the next level' in the 7 levels heaven but they can't move on from the hell level they were sent the first time... Yeah, and in the end open the Baileys bottle and pour some only for the ladies - and talk about future plans like going to Salsa classes during week-days or simply plan a hiking trip (those wearing high-heels are also welcome).

What can be better, healthier, than this life style?...

Choose colors!

The wood decorations that my friend had painted triggered the idea of another present for my mother. She told me once that she used to paint on glass when she was younger so last night I have performed a deep search for Glass Paints that I can offer her as a gift. Surprise-surprise, I found that there are special paints even for light-bulbs so in the end, instead of the boring bulbs, you might have a piece of art illuminating your living space.

I wish my mom would start painting some for me!

Handmade objects

Yesterday I was mentioning that I wished someone would have given me a flower but I am sure that anyone would feel very happy if getting something unique, something that is handmade and cannot be bought from shops. I like the idea of unique things - I keep thinking that the person making them puts there a lot of soul. Those presents are more precious, especially when they contain a dedication for the person to whom they are offered.

Here are some mirror decorations made on wood that one of my friends is painting. I absolutely love them and I'm sure that they cheer up the space where they are placed. The last one is amazing - it says: With love for Adina :)
I wonder who wouldn't like to get such a present or surprise - what do you think?

Cheering up the day

What is the first thing you see in the morning when you wake up? No, not the alarm clock while you are looking for the Stop button hating that thing is still working and you had to wake up early again... what is the first thing it remains in your memory after waking up? I can't remember mine. But I know that today I was thinking of the lovely, colored cups that I bought the other weeks from Whitttard would indeed make my day. This is definitely something to remember especially if drinking your morning coffee from it.
The cups are like from a fairy tale - this is how they make me feel... joyous and like a character from a book. The tea pot looks a bit like the one in the Aladdin and the magic lamp, so whenever I would pour the tea from it I would imagine that the genie would fulfill one wish for that day: and I smile :) it is like the genie knows that my everyday wish is to be happy.
But! I am not a regular tea drinker - i have to admit this. However, i love the colored cups!
For the morning coffee, I found the perfect cups - even the colors suggest a Good Morning :)

The cups above are actually a present for a dear friend. I hope that they would bring at least a shine of warmth and happiness into her mornings, even in the 'cold, empty' ones. What can be more beautiful starting a day near the beloved one, drinking the hot coffee from the cute cups? ;)
Little things can bring lots of happiness into our lives, if only we pay attention to them. So choose some colored cups, either you'd drink tea or coffee - and don't forget to smile back at the cups..

It's spring!

Officially, today is the first day of spring. Usually, I am full of joy just by the thought that everything will come to life again, that I will see the blooming trees, then fresh green, that I will hear the birds singing and that I could feel the warm sunny beams!
Well, I'm still in Manchester and although I've seen some blossoming trees, it's rainy, rainy, rainy, depressing rainy and no sign of sun.. I didn't feel the spring in the air, I don't anticipate it nor feel it coming soon.
Today I wished someone would offer me a flower - any flower, no matter how fragile it would have been. It would have made my day. So that I'd feel that even in the absence of the sun - spring has officially arrived :)